ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2979/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2979/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Colegiul jurisdicțional Mureș al
Camerei de Conturi județul Mureș, prin sentința nr. 37 din 4 octombrie 2001, a
admis sesizarea formulată prin încheierea nr. 35 din 4 iunie 2001 a completului
special constituit în baza art. 31 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 de
organizare și funcționare a Curții de Conturi și, pe cale de consecință:
A obligat în solidar persoanele
răspunzătoare D.A., fost primar și M.R., șef serviciu buget-contabilitate, la
plata către bugetul local a sumei de 7.409.711 lei reprezentând cheltuieli
nelegale.
A obligat persoanele răspunzătoare
D.A. și M.R. la plata către bugetul local (cu titlu de foloase nerealizate) a
dobânzii B.N.R. de 40% pe an aplicată asupra sumei de 7.409.711 lei, începând
cu 7 iunie 2000, până la stingerea debitului.
A obligat în solidar persoanele
răspunzătoare P.O., primar și M.R., la plata către bugetul local a sumei de
42.623.191 lei, reprezentând cheltuieli de personal nelegale.
A obligat persoanele răspunzătoare
P.O. și M.R. la plata către bugetul local a dobânzii B.N.R. de 40% pe an
aplicată sumei de 42.623.191 lei, începând cu 7 iunie 2000, până la stingerea
debitului.
A obligat persoanele răspunzătoare
la plata către bugetul local a sumei de 2.557.555 lei cheltuieli de personal
nelegale și a foloaselor nerealizate aferente, reținând în sarcina acestora
următoarele sume: 2.084.025 lei indemnizație de delegare, precum și foloase
nerealizate constând în dobânda B.N.R. de 40% pe an, aplicată asupra sumei de
la 7.06.2000, până la stingerea debitului, în sarcina lui D.A. și M.R., 473.530
lei indemnizație de delegare, precum și foloase nerealizate constând în dobânda
B.N.R. de 40% pe an aplicată asupra sumei de la 7.06.2000, până la stingerea
debitului, în sarcina lui P.O. și M.R.
S-a conchis că au fost încălcate
dispozițiile art. 97 alin. (3) și art. 33 alin (12) din Legea nr. 188/1999,
prin acordarea sumei de 50.032.902 lei, cu titlu de cheltuieli de personal.
Curtea de Conturi, secția
jurisdicțională, prin decizia nr. 52 din 5 februarie 2002, a respins ca lipsit
de interes recursul jurisdicțional declarat de Primăria municipiului Târnăveni
împotriva sentinței nr. 37/2001.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs D.A., M.R. și P.O., invocând motivele de casare prevăzute de
art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate, pentru
următoarele motive:
Potrivit art. 73 din Legea nr.
94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, împotriva
hotărârilor pronunțate în primă instanță se poate declara recurs
jurisdicțional.
În cauză, însă, recurenții nu au
declarat recurs jurisdicțional împotriva sentinței nr.3 7/2001 pronunțată de
Colegiul jurisdicțional Mureș.
În situația dată, sub acest aspect,
recursurile sunt inadmisibile, întrucât, potrivit art. 4 din Legea nr.29/1990,
actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate cu recurs la Curtea Supremă
de Justiție, numai după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale, iar
recurenții nu au epuizat aceste căi.
Apoi, în privința deciziei atacate
nu sunt incidente motivele de casare invocate, întrucât prin aceasta, fiind
respins recursul jurisdicțional declarat de Primăria municipiului Târnăveni, au
fost menținute elementele de fapt și drept, reținute prin sentința
jurisdicțională, pe care nu au contestat-o cei trei recurenți.
Or, controlul judiciar poate fi
exercitat numai în limitele aspectelor de fapt și drept, care au făcut obiectul
procesului, soluționat prin hotărârea atacată.
Dar, în cauză, aspectele invocate ca
motive de casare nu au fost supuse și controlului administrativ-jurisdicțional;
deci, nu au făcut obiectul deciziei atacate, astfel că în această privință
recursurile sunt nefondate.
În consecință, urmează a respinge
recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de
D.A., M.R. și de P.O., împotriva deciziei nr. 52 din 5 februarie 2002 a Curții
de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 2 octombrie 2003.