Decizia nr. 856/2003 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul de Interne – Direcția de Evidență Informatizată a Persoanei împotriva sentinței civile nr.879 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat recurentul pârât Ministerul de Interne Direcția de Evidență Informatizată a Persoanei prin consilierul juridic C.N. și intimații reclamați H.M. și H.F.. Procedura completă. După prezentarea referatului cauzei, reprezentanta recurentului a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar datorate. Constatând că pricina este în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul în fond părților. Consilierul juridic C.N.

a susținut recursul pârâtului, astfel cum a fost formulat. Intimații au solicitat, pe rând, respingerea recursului ca nefondat, sentința primei instanței fiind legală și temeinică. C URTEA Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6.09.2002 reclamanții H.M. și H.F. au chemat în judecată Ministerul de Interne – Direcția pentru Străini și Probleme de Migrări solicitând anularea actului nr.400337/SC/II din 9.08.2002 prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a domiciliului în România. In motivarea cererii se arată că H.M. este căsătorit cu cu o cetățeană româncă, are un copil de 7 ani, și-a cumpărat o locuință, deține o firmă și are un cont personal în bancă în sumă de 7530 dolari SUA, îndeplinind condițiile stabilite de legea română.

Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ prin sentința civilă nr.879 din 2 octombrie 2002 a admis în parte acțiunea a obligat pârâtul să-i aprobe reclamantului H.M. cererea de stabilire a domiciliului în România și a respins ca fiind lipsită de interes acțiunea reclamantei H.F. Impotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul Ministerul de Interne – Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei susținând că reclamantul nu a făcut dovada mijloacelor de interes cel puțin la nivelul salariului mediului pe economie și nici nu a demonstrat proveniența licită a sumelor depuse în conturi bancare neîndeplinind condițiile prevăzute de lege. Recursul este nefondat. Reclamantul H.M.

este căsătorit cu o cetățeană română din 1993, din căsătorie rezultând un minor de 7 ani, este asociat la firma SC ”AHI” SRL, are o casă proprietate personală și un cont în bancă de 7530 dolari SUA. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art.35(1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.123/2001. Având în vedere cele mai sus arătate recursul declarat de pârât urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Ministerul de Interne – Direcția de Evidență Informatizată a Persoanei împotriva sentinței civile nr.879 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.