ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 856/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Ministerul de Interne – Direcția de

Evidență Informatizată a Persoanei împotriva sentinței civile nr.879 din 2 octombrie

2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal  s-au prezentat recurentul pârât Ministerul de Interne Direcția

de Evidență Informatizată a Persoanei prin consilierul juridic C.N. și

intimații reclamați H.M. și H.F..

Procedura

completă.

După

prezentarea referatului cauzei, reprezentanta recurentului a depus la dosar

dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar datorate.

Constatând

că pricina este în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul în fond

părților.

Consilierul

juridic C.N. a susținut recursul pârâtului, astfel cum a fost formulat.

Intimații

au solicitat, pe rând, respingerea recursului ca nefondat, sentința primei instanței

fiind legală și temeinică.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 6.09.2002 reclamanții H.M. și H.F. au chemat în

judecată Ministerul de Interne – Direcția pentru Străini și Probleme de Migrări

solicitând anularea actului nr.400337/SC/II din 9.08.2002 prin care i-a fost

respinsă cererea de stabilire a domiciliului în România.

In

motivarea cererii se arată că H.M.  este căsătorit cu cu o cetățeană româncă,

are un copil de 7 ani, și-a cumpărat o locuință, deține o firmă și are un cont

personal în bancă în sumă de 7530 dolari SUA, îndeplinind condițiile stabilite

de legea română.

Curtea

de Apel București – Secția contencios administrativ prin sentința civilă nr.879

din 2 octombrie 2002 a admis în parte acțiunea a obligat pârâtul să-i aprobe

reclamantului  H.M.   cererea de stabilire a domiciliului în România și a

respins ca fiind lipsită de interes acțiunea reclamantei H.F.

Impotriva

acestei soluții a declarat recurs pârâtul Ministerul de Interne – Direcția

Generală de Evidență Informatizată a Persoanei susținând că reclamantul nu a

făcut dovada mijloacelor de interes cel puțin la nivelul salariului mediului pe

economie și nici nu a demonstrat proveniența licită a sumelor depuse în conturi

bancare neîndeplinind condițiile prevăzute de lege.

Recursul

este nefondat.

Reclamantul

H.M.  este căsătorit cu o cetățeană română din 1993, din căsătorie rezultând un

minor de 7 ani, este asociat la firma SC ”AHI” SRL, are o casă proprietate

personală și un cont în bancă de 7530 dolari SUA.

Așa

fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat că acesta îndeplinește

condițiile prevăzute de art.35(1) din Normele metodologice de aplicare a Legii

nr.123/2001.

Având

în vedere cele mai sus arătate recursul declarat de pârât urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Ministerul de Interne – Direcția de Evidență Informatizată

a Persoanei împotriva sentinței civile nr.879 din 2 octombrie 2002 a Curții de

Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.