ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 814/2003

La 13

februarie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de SC „Neptun-Olimp”

SA și Guvernul României împotriva sentinței civile nr.162 din 18

decembrie 1997 a Curții de Apel Galați – Secția comercială

și de contencios administrativ, precum și împotriva încheierii de

ședință din 9 ianuarie 2002 a Curții de Apel Galați –

Secția comercială și de contencios administrativ – dosar

nr.963/1996.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 13 februarie 2003, iar

pronunțarea deciziei s-a amânat la 27 februarie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.162 pronunțată la data de 18 decembrie

1997 în dosarul nr.963/1996, Curtea de Apel Galați – Secția

comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea

formulată de reclamantul C.I. și cererile de intervenție în

interes propriu formulate de 16 persoane fizice în contradictoriu cu Guvernul

României, Fondul Proprietății de Stat, Fondul Proprietății

Private Transilvania III, SC „Dunărea” SA Galați și A.P.P.S. –

Sucursala de Reprezentare Neptun.

Pe

cale de consecință, a anulat poziția nr.48 din anexa 2 a

Hotărârii Guvernului nr.639/1995 privind transmiterea unor bunuri din

și în administrarea R.A. – Administrația Patrimoniului Protocolului

Stat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 29 martie 1996, reclamantul C.I. a

cerut anularea poziției nr.48 din anexa 2 a H.G. nr.639/1995 prin care

Complexul „Faleza”, cu bunurile, terenul și anexele aferente, a fost

trecut fără plată din patrimoniul SC „Dunărea” SA

Galați în patrimoniul R.A  - A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare Neptun.

La

data de 26 aprilie 1996 intervenienții mai sus menționați au

formulat cereri de intervenție în interes propriu, iar la 09 aprilie 1997

și      14 mai 1997, la cererea reclamantului, au fost introduse în

cauză fostul F.P.S. și fostul F.P.P. Transilvania III Brașov

și, respectiv, SC „Dunărea” SA Galați.

În

acțiunea principală și în cererile de intervenție s-a

susținut că prin H.G. nr.639/1995 anexa 2 poziția 48 a fost

diminuat patrimoniul SC „Dunărea” SA Galați și, implicit,

valoarea acțiunilor subscrise de reclamant și intervenienți,

fiindu-le vătămat dreptul de proprietate asupra acestora.

A

mai reținut instanța de fond că reclamantul a parcurs procedura

prealabilă prevăzută de  art.5 din Legea nr.29/1990.

Pe

fond, admițând acțiunea și cererile de intervenție,

instanța a reținut că H.G. nr.639/1995 anexa 2 poziția 48,

a vătămat dreptul reclamantului și intervenienților cu

privire la acțiunile pe care le-au subscris la SC „Dunărea” SA

Galați, din patrimoniul căreia a fost scos Complexul „Faleza” și

că au fost încălcate prevederile art.7 din Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr.457/1997 care interzic statului să transfere cu

titlu gratuit active din patrimoniul societăților comerciale la care

acesta este acționar.

Ulterior,

la 12 noiembrie 2001, SC „Dunărea” SA Galați a cerut și, prin

încheierea din 09 ianuarie 2002, Curtea de apel a dispus îndreptarea erorii

materiale, în sensul că este vorba de poziția 48 din anexaa 3 a H.G.

nr.639/1995.

Împotriva

acestor hotărâri au formulat recursuri:

1.

R.A. – A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare Neptun  susținând că nu

are calitate procesuală, neavând personalitate juridică și

că prin H.G. nr.639/1995 a fost diminuat capitalul social deținut  de

fostul F.P.S., iar nu și cota deținută de fostul F.P.P. –

Transilvania III – Brașov, unde reclamantul și intervenienții

își depuseseră carnetele și cupoanele.

2.

Guvernul României susținând că, în mod greșit instanța de

fond a reținut că reclamantul și intervenienții în interes

propriu ar fi parcurs procedura prealabilă reglementată de art.5 din

Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ și că, pe fond,

reclamantul și intervenienții nu au făcut dovada

vătămării unui drept, subscrierea acțiunilor la SC

„Dunărea” SA Galați fiind făcută după publicarea H.G.

nr.639/1995.

3.

Guvernul României a criticat încheierea din 09 ianuarie 2002 pentru îndreptarea

unei erori materiale, reluând și motivele privind sentința

civilă atacată.

4.

SC „Neptun Olimp” SA, ca succesoare a R.A. – AP.P.S. Sucursala de Reprezentare Neptun,

a criticat încheierea din 09 ianuarie 2002 pentru îndreptarea unei erori

materiale, susținând că cererea a fost formulată tardiv.

Recursurile

sunt fondate.

Având

în vedere că procedura prealabilă ce a fost instituită prin

art.5 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ este o

condiție care vizează însăși admisibilitatea acțiunii,

va fi examinat motivul de recurs care se referă la această

condiție.

Potrivit

prevederilor art.5 alin.1 din Legea nr.29/1990, cel care se consideră

vătămat într-un drept al său printr-un act administrativ, este

obligat ca mai înainte de a cere instanței anularea actului, să se

adreseze autorității emitente în termen de 30 de zile de la

comunicarea acestuia.

Instanța

de fond a reținut, în considerentele hotărârii atacate, că

reclamantul ar fi făcut dovada că a urmat procedura prealabilă

prevăzută de art.5 din Legea nr.29/1990, ceea ce nu este real.

Este

adevărat că la fila 35 din dosar se află copia xeroxată a

unei cereri intitulată „Domnule Prim-Ministru”, referitoare la H.G. nr.639

din 18.08.1995, dar aceasta nu dovedește nimic altceva, din moment ce nu există

nici o dovadă că ar fi și fost înregistrată la

Secretariatul General al Guvernului ori, cel puțin, expediată prin

poștă, etc.

Astfel

fiind, în mod greșit a reținut Curtea de apel că în cauză

ar fi fost realizată procedura prealabilă obligatorie, situație

care îi privește atât pe reclamant cât și pe intervenienți, din

moment ce aceștia din urmă au formulat cereri de intervenție în

interes propriu și care trebuie să respecte condițiile impuse

pentru cererea de chemare în judecată.

Astfel

fiind, instanța de fond era obligată să constate că atât

cererea principală, cât și cererile de intervenție în interes

propriu erau inadmisibile, încălcând prevederile art.5 alin.1 din Legea

nr.29/1990 și, pe cale de consecință, să le respinsă

ca atare.

Pentru

considerentele expuse mai sus, recursurile împotriva sentinței civile

nr.162/ 18 decembrie 1997 sunt întemeiate și urmează să fie

admise, iar sentința casată și, pe fond, va fi respinsă

acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu, acestea

fiind inadmisibile.

Pe

cale de consecință, cercetarea celorlalte motive ale recursurilor

vizând sentința atacată a devenit inutilă.

Totodată,

având în vedere soluția ce va fi adoptată cu privire la sentința

atacată, la acțiune și la cererile de intervenție, vor fi

admise și recursurile vizând încheierea de îndreptare a unei erori

materiale, cu consecința respingerii cererii de îndreptare a erorii din

sentința casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de SC „Neptun-Olimp” SA precum și de Guvernul

României împotriva Sentinței civile nr.162 din 18 decembrie 1997 a

Curții de Apel Galați – Secția comercială și de

contencios administrativ, precum și a încheierii de ședință

din 9 ianuarie 2002, a aceleiași instanțe.

Casează

sentința și încheierea atacate și pe fond respinge

acțiunea, cererile de intervenție și cererea de îndreptare a

erorilor materiale.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 februarie 2003.