ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1272/2004

deliberând asupra  recursului

în

anulare declarat de Procurorul General al  Parchetului de pe lângă   Curtea

Suprema de Justitie împotriva sentinței civile nr. 1002 din 14 august  2002 a

Tribunalului Harghita și a deciziei  civile  nr. 1005/R din 14 noiembrie  2002

a   Curtți de Apel  Târgu Mureș, constată  următoarele:

Prin acțiunea formulată la 3  iulie  2002 reclamanta

V.M. a chemat în judecatã MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL HARGHITA în

calitate de ordonatori, principal si respectiv secundar , de credite bugetare

solicitând obligarea acestor doi pârâți la restituirea - la o valoare

actualizată -  a  sumelor încasate  prin rețineri  nelegale  din salariul

reclamantei   în perioada  anterioară datei de 29 martie 2001.

În motivarea acestei actiuni s-a susținut că

respectivele rețineri, reprezentând 7% din veniturile  salariale ale reclamantei,

au fost efectuate ca urmare a unei gresite aplicări a Legii nr. 145/1999, care

constituie o reglementare de ordin general.

În  aceeași ordine de idei s-a afirmat cã

reclamanta beneficiazã de dispozițiile speciale - derogatorii -

continute în Legea nr. 92/1992 și în H.G.(HG) nr. 409/1998 care le confera

dreptul la asistentã medicalã gratuitã.

Actiunea a fost înregistratã pe rolul

Tribunalului Harghita  cu numãrul de dosar 2691/2002, iar la 18 iulie

2002 si  MINISTERUL JUSTITIEI  a formulat o întâmpinare, completatã la 6

august 2002,  prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei pe

considerentul ca aceasta poate beneficia de asistenta medicalã

gratuitã numai în mãsura în care face dovada îndeplinirii

obligatiilor de plata a contributiilor lunare la asigurãrile de

sãnãtate.

Totodatã a fost invocatã exceptia lipsei

calitãtii procesuale pasive aambilor pârâti si afost formulatã  o

cerere de chemare în garantie a Casei de Asigurari de Sănatate a  Apărării,

Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti

(C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.)  solicităndu-se  ca - în ipoteza în care actiunea

principală ar fi admisă - respectiva chemată în garantie să fie la rândul său

obligată să restituie contravaloarea sumelor care i-au fost virate ulterior

retinerii lor din salariul reclamantei.

Prin sentinta civilã

nr. 138/D pronuntată de Tribunalul Satu Mare la  13

mai 2002 a fost respinsă exceptia privind lipsa calitătii procesuale a

pârâtilor, iar actiunea si cererea de chemare în garantie au fost admise.

Ca urmre  Casa

de Asigurari de Sănatate a  Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei

Nationale si Autoritătii Judecătoresti a fost

obligată să restituie reclamantei 3 914 174 lei “cu

titlu de contributie de asigurări  sociale de sănătate  în procent de 7% lunar

incepând cu luna ianuarie 2000-martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale

calculate  conform OG nr. 9/2000 de la data retinerii lunare a sumei si până la

data plătii integrale a datoriei”

Pronuntând această  sentintă instanta a retinut în

esentă că reclamanta a beneficiat anterior datei de  29 martie 2001  de

prevederile Legii nr. 92/1992  si ale HG nr. 409/1998 care au instituit

principiul gratuitătii asistentei medicale pentru magstrati si personalul

auxiliar de specialitate, ca si pentru familiile acestora.

S-a mai retinut că  o interpretare coerentă a acestor

reglementări si a prevederilor Legii nr. 145/1999 duce la concluzia ca

principiul amintit implică  si exonerarea beneficiarilor  de obligatia de a

contribui la fondul de asigurări sociale de sanatate.

Recursurile declarate  ulterior de pârâtul MINISTERUL

JUSTITIEI si de chemata în garantie

Casa

de Asigurari de Sănatate a

Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti au

fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 1005/R  pronuntată de  Curtea de

Apel  Targu Mures  la 15 noiembrie 2002   în  dosarul  numărul 1004/2002/C.

La 30 iulie 2003 , in

temeiul art.  330 punctul  2  din Codul de procedură civilă, Procurorul General

al  Parchetului de pe lângă Curtea  Supremă de Justitie a declarat recurs

în

anulare

împotriva

ambelor hotãrâri pronuntate în cauză

solicitând casarea lor precum si respingerea actiunii si a cererii de chemare

în garantie.

În

motivarea

recursului în anulare s-a sustinut cã o interpretare sistemicã a

actelor normative aplicabile în cauzã duce la concluzia cã

magistratii si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenta

medicalã gratuitã numai în mãsura în care îsi îndeplinesc

obligatia de a achita lunar contributia pentru  asigurârile sociale de

sãnãtate.

S-a relevat de asmenea cã  dispozitiile Legii nr. 145/1997 care

reglementeazã aceastã obligatie sunt de generalã aplicare

si cã singurele exceptii avute în vedere de cãtre legiuitor au

fost mentionate expres în textul aceluiasi act normativ.

Ca

urmare a declarării acestui recurs în  anulare  cauza a fost înregistrată pe

rolul  sectiei civile a Înaltei Curti de Casatie si Justitie cu numărul  de

dosar  4196/2003.

I

ntimata - reclamantã VOLLONCS MARIA,

intimatul-pârât TRIBUNALUL HARGHITA si  intimata-chematã în garantie

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. nu s-au prezentat în fata acestei Curti si nici nu si-au

fãcut cunoscute în scris punctele de vedere referitoare la recursul în

anulare declarat în cauzã.

În ceea ce îl priveste, intimatul pârât MINISTERUL

JUSTITIEI a solicitat admiterea recursului în anulare si respingerea actiunii

ca nefondatã, cu consecina solutionãrii corespunzãtoare a

cererii de chemare în garantie.

Recursul în anulare este fondat.

In acest sens Curtea are  în primul rând în vedere

cã Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr

145/1997 a fost publicatã la 31 iulie 1997, fiind precedatã de

Legea nr. 142/1997 publicatã la 25 iulie 1997.si prin care s-au adus

modificãri substantiale Legii de organizare judecãtoreascã

nr. 92/992 stabilindu-se ca aceasta din urmã sã fie

republicatã.

O corectã solutionare a litigiului este

conditionatã de respectarea tuturor acestor acte normative, inclusiv a

dispozitiilor Legii nr.  92/1992  în forma în care ea  a fost republicat la 30

septembrie 1997.

Astfel Curtea retine ca fiind de necontestat cã,

potrivit art. 99 si 141 din Legea nr. 92/1992,   magistratii si personalul

auxiliar de specialitate de la instante si parchete beneficiazã  gratuit

de asistentã medicalã, medicamente si proteze.

Conform însã art. 99 alin. 2 din acelasi act

normativ acordare  acestor beneficii  opereaza în conditiile stabilite prin

hotãrâre de guvern.

Înainte ca o astfel de hotãrâre sã fi intrat

în vigoare a fost adoptatã  Legea nr. 145/1997  care,  în art. 4,

instituia obligativitatea contributiei lunare pentru asigurãrile sociale

de sãnãtate, iar în art. 6 si 55 mentiona expres categoriile de

persoane exceptate sau scutite de aceastã obligatie.

Este de retinut cã aceste din urmã

categorii nu îi includeau pe beneficiarii de asistentã medicalã

gratuitã prevãzuti de art. 99 si 141 din Legea nr. 99/1992

republicatã.

Ulterior, în executarea acestor din urmã

dispozitii legale,  a fost emisã Hotãrârea de Guvern (H.G) nr.

409/1998  care  însã mentiona expres cã beneficiul

gratuitãtilor prevãzute de art. 99 si 141 din Legea nr. 92/1992

opereazã în conditiile Legii nr. 145/1997.

Interpretarea avutã în vedere  de instantele

care au solutionat cauza în fond si în recurs, interpretare  conform

cãreia Legea nr. 92/1992 ar fi instituit o derogare de la prevederile

art. 4 al Legii nr. 145/1997 este criticabilã sub  mai multe aspecte.

Este de observat astfel cã, anterior publicarii

Legii nr. 145/1997,  Legea nr. 92/1992  s-a aflat în vigoare si a fost

modificata de douã ori.

În  raport cu aceastã succesiune în timp a

celor douã acte normative caracterul pretins  derogatoriu al legii mai

vechi nu poate fi prezumat.

În acelasi timp  nu se poate omite cã modificãrile

aduse Legii de organizare judecatorescã prin Legea nr. 142/1997 au avut

loc aproape simultan cu adoptarea Legii asigurarilor sociale de

sãnãtate.

Au  existat asadar  toate  premisele pentru ca,

printr-o corelare a dispozitiilor celor doua legi,  sã  se prevada

într-o mainierã explicitã includerea magistratilor si eventual a

personalului auxiliar de specialitate de la instante si parchete în categoria

persoanelor exceptate ori scutite  de obligatia instituitã prin art. 4

din Legea nr. 145/1997.

Întrucât  o asemenea  corelare nu a avut loc, iar prin

HG nr. 409/1998 beneficiul gratuitãtilor prevãzute de art. 99 si

141 din Legea nr. 92/1992 a fost conditionat de  respectarea prevederilor Legii

nr. 145/199 este avident cã vointa  legiuitorului nu a fost în sensul

prezumat de insatntele de fond si de recurs.

Pe de altã parte din analiza dispozitiilor

art. 6 si art. 55  din Legea nr. 145/1997 rezultã  cã lipsa

totalã de venituri a fost unicul criteriu pe care legiuitorul l-a avut

în vedere în cazurile de exceptare sau scutire a unor persoane de plata

contributie lunare pentru  asigurarile sociale de sãnãtate.

Acest criteriu nu opereaza însã nici în cazul

mgistratilor si nici în cel al personalul auxiliar de specialitate de la

instante si parchete.

Prin urmare nu existã argumente pentru a se retine

ca Legea nr. 92/1992 ar deroga - sub aspectul analizat - de la prevederile art.

4 din Legea nr. 145/1997.

Asa fiind interpretarea contrarã avutã

în vedere de cele douã instante constituie o incãlcare esentialã

a prevederilor legale mentionate care atarge incidenta în cauza a art. 330

punctul 2 din Codul de  procedurã civilã.

În  consecintã Curtea va admite recursul în anulare

fãcând aplicarea art. 314 din Codul de  procedurã civilã

în sensul casãrii ambelor hotãrârui atacate si al respingerii ca

nefondatã a actiuniii formulate de reclamantã.

In raport cu solutia datã actiunii principale si cu

dispozitiile  art. 60 alin. 1 si 63 alin. 1 din Codul de  procedurã

civilã urmeazã a fi de asemenea respinsã cererea de

chemare în garantie a Casei de Asigurari de Sănatate a  Apărării , Ordinii

Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti.

PENTRU  ACESTE  MOTIVE

IN   NUMELE   LEGII

DECIDE:

Admite  recursul

în

anulare declarat de Procurorul General al  Parchetului de pe lângă   Curtea

Suprema de Justitie împotriva sentintei civile nr. 1002 din 14 august  2002 a

Tribunalului Harghita si a deciziei  civile  nr. 1005/R din 14 noiembrie  2002

a   Curtii de Apel  Targu Mures.

Casează ambele hotărâri si rejudecând cauza pe fond

respinge actiunea formulată de reclamanta VOLLONCS MARIA  împotriva

MINISTERULUI JUSTITIEI  si TRIBUNALULUI  HARGHITA  precum si cererea de chemare

în garantie formulată  împotriva Casei de Asigurari de Sănatate a  Apărării,

Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti

(C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.).

Irevocabil

ă.

Pronuntată în

sedintă publică, astăzi  13

februarie  2004.