ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1272/2004

deliberând asupra recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justitie împotriva sentinței civile nr. 1002 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și a deciziei civile nr. 1005/R din 14 noiembrie 2002 a Curtți de Apel Târgu Mureș, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 3 iulie 2002 reclamanta V.M. a chemat în judecatã MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL HARGHITA în calitate de ordonatori, principal si respectiv secundar , de credite bugetare solicitând obligarea acestor doi pârâți la restituirea - la o valoare actualizată - a sumelor încasate prin rețineri nelegale din salariul reclamantei în perioada anterioară datei de 29 martie 2001. În motivarea acestei actiuni s-a susținut că respectivele rețineri, reprezentând 7% din veniturile salariale ale reclamantei, au fost efectuate ca urmare a unei gresite aplicări a Legii nr. 145/1999, care constituie o reglementare de ordin general.

În aceeași ordine de idei s-a afirmat cã reclamanta beneficiazã de dispozițiile speciale - derogatorii - continute în Legea nr. 92/1992 și în H.G.(HG) nr. 409/1998 care le confera dreptul la asistentã medicalã gratuitã. Actiunea a fost înregistratã pe rolul Tribunalului Harghita cu numãrul de dosar 2691/2002, iar la 18 iulie 2002 si MINISTERUL JUSTITIEI a formulat o întâmpinare, completatã la 6 august 2002, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei pe considerentul ca aceasta poate beneficia de asistenta medicalã gratuitã numai în mãsura în care face dovada îndeplinirii obligatiilor de plata a contributiilor lunare la asigurãrile de sãnãtate.

Totodatã a fost invocatã exceptia lipsei calitãtii procesuale pasive aambilor pârâti si afost formulatã o cerere de chemare în garantie a Casei de Asigurari de Sănatate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti (C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.) solicităndu-se ca - în ipoteza în care actiunea principală ar fi admisă - respectiva chemată în garantie să fie la rândul său obligată să restituie contravaloarea sumelor care i-au fost virate ulterior retinerii lor din salariul reclamantei. Prin sentinta civilã nr. 138/D pronuntată de Tribunalul Satu Mare la 13 mai 2002 a fost respinsă exceptia privind lipsa calitătii procesuale a pârâtilor, iar actiunea si cererea de chemare în garantie au fost admise.

Ca urmre Casa de Asigurari de Sănatate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti a fost obligată să restituie reclamantei 3 914 174 lei “cu titlu de contributie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar incepând cu luna ianuarie 2000-martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculate conform OG nr. 9/2000 de la data retinerii lunare a sumei si până la data plătii integrale a datoriei” Pronuntând această sentintă instanta a retinut în esentă că reclamanta a beneficiat anterior datei de 29 martie 2001 de prevederile Legii nr. 92/1992 si ale HG nr. 409/1998 care au instituit principiul gratuitătii asistentei medicale pentru magstrati si personalul auxiliar de specialitate, ca si pentru familiile acestora.

S-a mai retinut că o interpretare coerentă a acestor reglementări si a prevederilor Legii nr. 145/1999 duce la concluzia ca principiul amintit implică si exonerarea beneficiarilor de obligatia de a contribui la fondul de asigurări sociale de sanatate. Recursurile declarate ulterior de pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI si de chemata în garantie Casa de Asigurari de Sănatate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 1005/R pronuntată de Curtea de Apel Targu Mures la 15 noiembrie 2002 în dosarul numărul 1004/2002/C. La 30 iulie 2003 , in temeiul art. 330 punctul 2 din Codul de procedură civilă, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie a declarat recurs în anulare împotriva ambelor hotãrâri pronuntate în cauză solicitând casarea lor precum si respingerea actiunii si a cererii de chemare în garantie.

În motivarea recursului în anulare s-a sustinut cã o interpretare sistemicã a actelor normative aplicabile în cauzã duce la concluzia cã magistratii si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenta medicalã gratuitã numai în mãsura în care îsi îndeplinesc obligatia de a achita lunar contributia pentru asigurârile sociale de sãnãtate. S-a relevat de asmenea cã dispozitiile Legii nr. 145/1997 care reglementeazã aceastã obligatie sunt de generalã aplicare si cã singurele exceptii avute în vedere de cãtre legiuitor au fost mentionate expres în textul aceluiasi act normativ. Ca urmare a declarării acestui recurs în anulare cauza a fost înregistrată pe rolul sectiei civile a Înaltei Curti de Casatie si Justitie cu numărul de dosar 4196/2003.

I ntimata - reclamantã VOLLONCS MARIA, intimatul-pârât TRIBUNALUL HARGHITA si intimata-chematã în garantie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. nu s-au prezentat în fata acestei Curti si nici nu si-au fãcut cunoscute în scris punctele de vedere referitoare la recursul în anulare declarat în cauzã. În ceea ce îl priveste, intimatul pârât MINISTERUL JUSTITIEI a solicitat admiterea recursului în anulare si respingerea actiunii ca nefondatã, cu consecina solutionãrii corespunzãtoare a cererii de chemare în garantie. Recursul în anulare este fondat. In acest sens Curtea are în primul rând în vedere cã Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr 145/1997 a fost publicatã la 31 iulie 1997, fiind precedatã de Legea nr. 142/1997 publicatã la 25 iulie 1997.si prin care s-au adus modificãri substantiale Legii de organizare judecãtoreascã nr. 92/992 stabilindu-se ca aceasta din urmã sã fie republicatã.

O corectã solutionare a litigiului este conditionatã de respectarea tuturor acestor acte normative, inclusiv a dispozitiilor Legii nr. 92/1992 în forma în care ea a fost republicat la 30 septembrie 1997. Astfel Curtea retine ca fiind de necontestat cã, potrivit art. 99 si 141 din Legea nr. 92/1992, magistratii si personalul auxiliar de specialitate de la instante si parchete beneficiazã gratuit de asistentã medicalã, medicamente si proteze. Conform însã art. 99 alin. 2 din acelasi act normativ acordare acestor beneficii opereaza în conditiile stabilite prin hotãrâre de guvern. Înainte ca o astfel de hotãrâre sã fi intrat în vigoare a fost adoptatã Legea nr. 145/1997 care, în art. 4, instituia obligativitatea contributiei lunare pentru asigurãrile sociale de sãnãtate, iar în art. 6 si 55 mentiona expres categoriile de persoane exceptate sau scutite de aceastã obligatie.

Este de retinut cã aceste din urmã categorii nu îi includeau pe beneficiarii de asistentã medicalã gratuitã prevãzuti de art. 99 si 141 din Legea nr. 99/1992 republicatã. Ulterior, în executarea acestor din urmã dispozitii legale, a fost emisã Hotãrârea de Guvern (H.G) nr. 409/1998 care însã mentiona expres cã beneficiul gratuitãtilor prevãzute de art. 99 si 141 din Legea nr. 92/1992 opereazã în conditiile Legii nr. 145/1997. Interpretarea avutã în vedere de instantele care au solutionat cauza în fond si în recurs, interpretare conform cãreia Legea nr. 92/1992 ar fi instituit o derogare de la prevederile art. 4 al Legii nr. 145/1997 este criticabilã sub mai multe aspecte. Este de observat astfel cã, anterior publicarii Legii nr. 145/1997, Legea nr. 92/1992 s-a aflat în vigoare si a fost modificata de douã ori.

În raport cu aceastã succesiune în timp a celor douã acte normative caracterul pretins derogatoriu al legii mai vechi nu poate fi prezumat. În acelasi timp nu se poate omite cã modificãrile aduse Legii de organizare judecatorescã prin Legea nr. 142/1997 au avut loc aproape simultan cu adoptarea Legii asigurarilor sociale de sãnãtate. Au existat asadar toate premisele pentru ca, printr-o corelare a dispozitiilor celor doua legi, sã se prevada într-o mainierã explicitã includerea magistratilor si eventual a personalului auxiliar de specialitate de la instante si parchete în categoria persoanelor exceptate ori scutite de obligatia instituitã prin art. 4 din Legea nr. 145/1997.

Întrucât o asemenea corelare nu a avut loc, iar prin HG nr. 409/1998 beneficiul gratuitãtilor prevãzute de art. 99 si 141 din Legea nr. 92/1992 a fost conditionat de respectarea prevederilor Legii nr. 145/199 este avident cã vointa legiuitorului nu a fost în sensul prezumat de insatntele de fond si de recurs. Pe de altã parte din analiza dispozitiilor art. 6 si art. 55 din Legea nr. 145/1997 rezultã cã lipsa totalã de venituri a fost unicul criteriu pe care legiuitorul l-a avut în vedere în cazurile de exceptare sau scutire a unor persoane de plata contributie lunare pentru asigurarile sociale de sãnãtate. Acest criteriu nu opereaza însã nici în cazul mgistratilor si nici în cel al personalul auxiliar de specialitate de la instante si parchete.

Prin urmare nu existã argumente pentru a se retine ca Legea nr. 92/1992 ar deroga - sub aspectul analizat - de la prevederile art. 4 din Legea nr. 145/1997. Asa fiind interpretarea contrarã avutã în vedere de cele douã instante constituie o incãlcare esentialã a prevederilor legale mentionate care atarge incidenta în cauza a art. 330 punctul 2 din Codul de procedurã civilã. În consecintã Curtea va admite recursul în anulare fãcând aplicarea art. 314 din Codul de procedurã civilã în sensul casãrii ambelor hotãrârui atacate si al respingerii ca nefondatã a actiuniii formulate de reclamantã. In raport cu solutia datã actiunii principale si cu dispozitiile art. 60 alin. 1 si 63 alin. 1 din Codul de procedurã civilã urmeazã a fi de asemenea respinsã cererea de chemare în garantie a Casei de Asigurari de Sănatate a Apărării , Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti.

PENTRU  ACESTE  MOTIVE

IN   NUMELE   LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justitie împotriva sentintei civile nr. 1002 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita si a deciziei civile nr. 1005/R din 14 noiembrie 2002 a Curtii de Apel Targu Mures. Casează ambele hotărâri si rejudecând cauza pe fond respinge actiunea formulată de reclamanta VOLLONCS MARIA împotriva MINISTERULUI JUSTITIEI si TRIBUNALULUI HARGHITA precum si cererea de chemare în garantie formulată împotriva Casei de Asigurari de Sănatate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti (C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.). Irevocabil ă. Pronuntată în sedintă publică, astăzi 13 februarie 2004.