ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1839/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1116, pronunțată la data de 20 noiembrie 2002 în dosarul nr. 1206/2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.I. împotriva U.A.R., dispunând anularea deciziei nr. 8753 din 23 martie 2002, emisă de Consiliul U.A.R. și a deciziei nr. 1249 din 14 decembrie 2001, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R., uniunea pârâtă fiind obligată să recunoască reclamantului, dreptul de a fi primit în profesia de avocat, în condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, îndeplinind funcțiile de jurisconsult și consilier juridic o perioadă mai mare de 10 ani, iar dispozițiile art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat nu-i sunt aplicabile acestuia, cererea sa fiind înregistrată anterior intrării în vigoare a Statutului și, pe de altă parte, condiția impusă, ca cererea să fie formulată cu cel puțin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare din sistemul din care solicitantul face parte, reprezintă o adăugare la lege. În consecință, instanța de fond a reținut că deciziile emise de instanțele U.A.R., în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, sunt nelegale și a dispus anularea acestora.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs U.A.R., susținând, în esență, următoarele critici: - chiar dacă cererea de primire în profesie fusese depusă anterior intrării în vigoare a Statutului profesiei de avocat, soluționarea cererii s-a făcut ulterior acestei date, fiind incidente dispozițiile acestui statut; - n mod greșit a reținut instanța de fond că dispozițiile art. 28 alin. (8) din Statutul pofesiei de avocat, adaugă la prevederile Legii nr. 51/1995, din moment ce acesta a fost emis în baza prevederilor art. 58 alin. (1) lit. b) din lege. Recursul este nefondat. Este necontestat că intimatul-reclamant îndeplinește condițiile cerute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, precum și celelalte condiții generale, pentru a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, având o vechime mai mare de 10 ani în funcțiile de jurisconsult și consilier juridic.

De asemenea, este necontestat că acesta a formulat cererea de primire în profesia de avocat, la data de 13 ianuarie 2001 la Baroul București, după ce se pensionase din activitatea pe care o desfășurase anterior. Este adevărat că prin art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, intrat în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial, s-a prevăzut că persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a solicita primirea în profesia de avocat, poate formulat cerere de primire cu cel puțin 5 ani anteriori împlinirii vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte.

Dar susținerea recurentei din primul motiv de recurs, că dispozițiile acestui statut s-ar aplica și cererilor formulate anterior intrării lui în vigoare, este lipsită de temei legal, fiind contrară principiului constituțional al neretroactivității actelor normative, Statutul profesiei de avocat fiind un act administrativ cu caracter normativ emis în baza și în executarea Legii nr. 51/1995, republicată. Astfel fiind, în mod judicios a reținut instanța de fond că dispozițiile Statutului profesiei de avocat publicat la 31 mai 2001, nu sunt aplicabile cererii formulate de intimatul-reclamant, la data de 13 ianuarie 2001, ceea ce va atrage respingerea recursului, ca nefondat. În raport cu împrejurarea că Statutul respectiv este inaplicabil în cauză, motivarea instanței de fond că acesta ar adăuga la lege, este de prisos, iar examinarea celui de-al doilea motiv de recurs, referitor la aceste considerente ale Curții de apel, este inutilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de U.A.R., împotriva sentinței civile nr. 1116 din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2003.