ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1839/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1116,

pronunțată la data de 20 noiembrie 2002 în dosarul nr. 1206/2002, Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată

de reclamantul G.I. împotriva U.A.R., dispunând anularea deciziei nr. 8753 din

23 martie 2002, emisă de Consiliul U.A.R. și a deciziei nr. 1249 din 14

decembrie 2001, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R., uniunea pârâtă fiind

obligată să recunoască reclamantului, dreptul de a fi primit în profesia de

avocat, în condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, îndeplinind funcțiile de

jurisconsult și consilier juridic o perioadă mai mare de 10 ani, iar

dispozițiile art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat nu-i sunt

aplicabile acestuia, cererea sa fiind înregistrată anterior intrării în vigoare

a Statutului și, pe de altă parte, condiția impusă, ca cererea să fie formulată

cu cel puțin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare din

sistemul din care solicitantul face parte, reprezintă o adăugare la lege.

În consecință, instanța de fond a

reținut că deciziile emise de instanțele U.A.R., în temeiul dispozițiilor art.

28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, sunt nelegale și a dispus

anularea acestora.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs U.A.R., susținând, în esență, următoarele critici:

- chiar dacă cererea de primire în

profesie fusese depusă anterior intrării în vigoare a Statutului profesiei de

avocat, soluționarea cererii s-a făcut ulterior acestei date, fiind incidente

dispozițiile acestui statut;

- n mod greșit a reținut instanța de

fond că dispozițiile art. 28 alin. (8) din Statutul pofesiei de avocat, adaugă

la prevederile Legii nr. 51/1995, din moment ce acesta a fost emis în baza

prevederilor art. 58 alin. (1) lit. b) din lege.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că

intimatul-reclamant îndeplinește condițiile cerute de art. 16 alin. (2) din

Legea nr. 51/1995, republicată, precum și celelalte condiții generale, pentru a

fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, având o vechime mai mare

de 10 ani în funcțiile de jurisconsult și consilier juridic.

De asemenea, este necontestat că

acesta a formulat cererea de primire în profesia de avocat, la data de 13

ianuarie 2001 la Baroul București, după ce se pensionase din activitatea pe

care o desfășurase anterior.

Este adevărat că prin art. 28 alin.

(9) din Statutul profesiei de avocat, intrat în vigoare la data publicării sale

în Monitorul Oficial, s-a prevăzut că persoana care îndeplinește condițiile

prevăzute de lege pentru a solicita primirea în profesia de avocat, poate

formulat cerere de primire cu cel puțin 5 ani anteriori împlinirii vârstei

standard de pensionare în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face

parte.

Dar susținerea recurentei din primul

motiv de recurs, că dispozițiile acestui statut s-ar aplica și cererilor

formulate anterior intrării lui în vigoare, este lipsită de temei legal, fiind

contrară principiului constituțional al neretroactivității actelor normative,

Statutul profesiei de avocat fiind un act administrativ cu caracter normativ

emis în baza și în executarea Legii nr. 51/1995, republicată.

Astfel fiind, în mod judicios a

reținut instanța de fond că dispozițiile Statutului profesiei de avocat

publicat la 31 mai 2001, nu sunt aplicabile cererii formulate de

intimatul-reclamant, la data de 13 ianuarie 2001, ceea ce va atrage respingerea

recursului, ca nefondat.

În raport cu împrejurarea că

Statutul respectiv este inaplicabil în cauză, motivarea instanței de fond că

acesta ar adăuga la lege, este de prisos, iar examinarea celui de-al doilea

motiv de recurs, referitor la aceste considerente ale Curții de apel, este

inutilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

U.A.R., împotriva sentinței civile nr. 1116 din 20 noiembrie 2002 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 mai 2003.