ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 125/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 13 august 2002  reclamantele  P.M., N.M. și

N.I.V. au chemat în judecată pe pârâții Ministerului Economiei și Comerțului,

Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului,

orașul Câmpulung prin primar, Primăria municipiului Câmpulung, S.C. „Iatsa Aro”

S.A Câmpulung și S.C. „Grupul Iatsa” S.A. Pitești, solicitând obligarea

pârâților de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat

în Câmpulung,  compus dintr-un teren în suprafață de 1.800 mp o construcție cu

subsol, parter, etaj, pod, în suprafață de 207 mp., precum și un corp de

dependințe cu pivniță și parter.

Reclamanții

au solicitat de asemenea să se constate nulitatea parțială a certificatului de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0933/23 martie 1994

emis de Ministerul Industriilor și Resurselor.

Prin

sentința civilă nr. 42/2003 a Curții de Apel Pitești Secția comercială și de

contencios administrativ, acțiunea privind anularea certificatului de atestarea

dreptului de proprietate a fost respinsă ca inadmisibilă reținându-se că

reclamanții nu au efectuat procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art.

5 din Legea nr. 29/1990.

Cererea

privind constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de

proprietate a fost disjunsă prin încheierea Tribunalului Argeș din data de 9

ianuarie 2003  hotărâre care nu nu a fost atacată cu recurs.

Împotriva

sentinței nr. 42/2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, au formulat recurs în termen reclamanții.

În

motivarea recursului s-a arătat că în mod eronat a fost disjunsă cauza de către

Tribunalul Argeș, deoarece acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr.

10/2001 și reclamanții au solicitat numai să se constate nulitatea absolută a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate nefiind aplicabile

dispozițiile Legii nr. 29/1990.

S-a mai

arătat în motivele de recurs că imobilul a intrat în posesia statului fără

titlu valabil și că pârâții au fraudat legile privatizării.

Verificând

cauza în funcție de motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art.

304 pct. 3 și 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că sentința este legală

și temeinică.

Critica

referitoare la disjungerea cauzei de către Tribunalul Argeș nu poate fi

primită.

Această

instanță a disjuns capătul doi al acțiunii, privind nulitatea parțială a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria

M03 nr. 0933/1994 emis de Ministerul Industriilor și a declinat competența

materială de soluționare a căpătului doi al acțiunii în favoarea Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Hotărârea

de declinare a competenței a rămas irevocabilă, motiv pentru care ea nu mai

poate fi criticată nici în prezentul recurs.

Certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor este un act

administrativ de autoritate și competența desființării sale aparține în primă

instanță curții de apel ca instanță de contencios administrativ, întrucât a

fost emis de Ministerul Industriilor, o autoritate publică centrală (art. 3

pct. 1 Cod procedură civilă). Cauzele de nulitate invocate de persoanele care

se pretind vătămate prin emiterea actului administrativ nu au relevanță în

determinarea competenței materiale a instanței.

Cererea

de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate se

soluționează cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 29/1990 a contenciosului

administrativ.

Cum

prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990 nu au fost respectate  de reclamanți

(nu au efectuat procedura prealabilă administrativă), în mod corect instanța de

fond a respins acțiunea ce nu putea fi promovată fără îndeplinirea acestei

proceduri, care reprezintă o condiție „sine qua non” de admisibilitate a

acțiunii.

Celelalte

probleme invocate în motivarea recursului nu au a se analiza, deoarece singurul

motiv de respingere a acțiunii a fost lipsa procedurii prealabile.

Pentru

considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând

motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu conform art. 306 alin. 2

Cod procedură civilă.

În

temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. recurenții vor fi obligați să

plătească intimatei S.C. Iatsa Aro S.A. Câmpulung cheltuieli de judecată în

recurs, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de P.M., N.M. și N.I.V. împotriva sentinței civile nr. 42/F-C

din 10 martie 2003 a Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de

contencios administrativ.

Obligă

pe recurenții la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată către intimat S.C. „Iatsa Aro” S.A., Câmpulung.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.