ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1791/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 591/CA/2002 - P din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, s-a admis acțiunea reclamantului D.V., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor, anulându-se hotărârea emisă de pârâtă și fiind obligată aceasta să-i recunoască sus-numitului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Prima instanță a reținut în motivare că reclamantul, deși a deținut între 22 octombrie 1958 și 15 octombrie 1995, funcțiile de șef post de miliție, ajutor de șef de post, conducător auto și subofițer operativ (conducător auto), nu cade sub incidenta dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 189/2000, care exceptează de la beneficiul legii, persoanele ce au făcut parte din aparatul de miliție, care au instrumentat cauze politice privind pe opozanții regimului comunist, cunoscând că organele de miliție (poliție) a avut atribuții de instrumentare a infracțiunilor de drept comun.

Sentința a fost recurată de pârâtă care a reiterat motivarea de principiu dedusă din prevederile textului mai sus citat. Critica este nefondată. Dispozițiie art. 8 din Legea nr. 189/2000 instituie, este adevărat, o restricție de aplicare a legii, dar nu în considerarea abstractă a funcției petentului, ci vizează exclusiv persoanele care în exercitarea respectivei funcții, făcând parte din aparatul de represiune, au instrumentat și au judecat procese politice ale opozanților regimului comunist. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să excludă toate persoanele care au făcut parte din aparatul de represiune, securitate, miliție și instanțele militare, nu ar fi impus acea condiție exprimată în partea finală a textului, ci ar fi făcut o trimitere generică la cele patru categorii de persoane vizate și cărora le este interzis accesul la beneficiul legii, prin simpla apartenență la instituțiile menționate.

De altfel, o asemenea interpretare restrictivă este și lipsită de logică în finalitatea textului analizat, pe de o parte pentru faptul, corect învederat de prima instanță, că organele fostei miliții au instrumentat și infracțiuni de drept comun, fără nici un substrat politic, pe de altă parte, pentru că în aparatul de miliție au funcționat și persoane care nu aveau nici o contingență cu cercetarea penală. Ținând seama de acest cadru legal și rațional de aplicare a legii și cunoscând că, în speță, nu s-a făcut nici o dovadă, în sensul că reclamantul ar fi prestat activități de natura celor ce interzic accesul la beneficiul măsurilor reparatorii stabilite de lege, urmează că recursul declarat în cauză este nefondat, impunându-se respingerea lui ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 591/CA/2002 – P din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.