Secțiunea a patra Cerere nr. 1956/02 prezentată de Ali ȘENGÜL ȘI de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 31 ianuarie 2006 într-o cameră compusă din domnii Casadevall președinte Bonello Türmen Traja Pavlovski Garlicki, Šikuta, judecători și grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 26 iunie 2000, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 alin. (3) din Convenție și de a analiza în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei prezentate de reclamant și, respectiv, de guvern la 3 martie 2005 și, respectiv, 22 martie 2005, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie în cunoștință de cauză.
Reclamanții, Ali Shengül (născut în 1937), Zekiye Tekerek (născută în 1942), Gülistan Y în 1973), Bestami Dönmez (născut în 1974), Fahri Dönmez (născut în 1977), și Murat Dönmez (născut în 1975) sunt cetățeni turci, cu reședința în La 22 noiembrie 1993, Hotărârea Drumurilor Naționale ( Nesatisfăcători de suma plătită de către administrație, reclamanții au introdus la tribunalul de mare instanță o acțiune în creștere a dreptului de proprietate. Prin hotărârea din 19 septembrie 1997, instanța le-a acordat o indemnizație suplimentară de 77 766 160 000 de lire turcești (TRL), însoțită de dobânzi care au fost restante la rata legală începând cu 25 septembrie 1996. Prin hotărârea din 13 aprilie 1998, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea instanței.
Prin hotărârea pronunțată la 24 iunie 1998, instanța de mare instanță în instanță în dimnjjjóiskenderun acorda reclamanților, pe baza rapoartelor de competență care reevaluau valoarea terenului, o indemnizație suplimentară de 51 581 060 000 TRL, însoțită de dobânzi restante la rata legală începând cu 25 septembrie 1996. Această ultimă hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre a Curții de Casație la 21 septembrie 1998. La 13 aprilie 2000, administrația a efectuat o plată suplimentară pentru reclamanți, cu un interes moront de 30 % până la 31 decembrie 1997 și cu un interes morator de 50 % pentru perioada ulterioară, ceea ce reprezintă o sumă totală de 134 842 304 000 TRL.
GRIEFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a respecta bunurile lor din cauza întârzierii administrării în plata de despăgubiri suplimentare pentru expropriere, însoțită de dobânzi necorespunzătoare față de rata ridicată a inflației din Turcia. Reclamanții se plâng, de asemenea, că perioada de timp care s-a scurs între decizia privind exproprierea administrației și plata efectivă a impozitului pe profit nu și-a respectat dreptul la audierea cauzei într-un termen rezonabil în sensul articolului 6 din convenție.
Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei cu originea cererii n 1956/02, pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, introdusă de domnul Ali Șengül și alții (Zekiye Tekerek, Gülistan Y Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și nu va fi supusă nici unui impozit sau altor cheltuieli fiscale la momentul respectiv și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.
Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 3 martie 2005, reprezentantul reclamanților a semnat următoarea declarație. 1956/02, introdusă de Ali Shengül și de alții (Zekiye Tekerek, Gülistan Y Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Acceptăm această propunere și, de asemenea, renunțăm la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii menționate.
Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Michael O
DÉCISION Requête n o 19526/02 présentée par Ali ȘENGÜL ET AUTRES contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 31 janvier 2006 en une chambre composée de : MM.
J. Casadevall , président , G. Bonello , R. Türmen , K. Traja , S. Pavlovschi , L. Garlicki, J. Šikuta, juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 26 juin 2000, Vu la décision d’appliquer l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement présentées par le requérant et le Gouvernement les 3 mars et 22 mars 2005, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, Ali Șengül (né en 1937), Zekiye Tekerek (née en 1942), Gülistan Yıldırım (née en 1940), Meryem Saydam (née en 1930), Mehmet Dönmez (né en 1937), Selvi Sayılır (née en 1968), Döne Dönmez (Dike) (née en 1971), Ratibe Dönmez (Șengül) (née en 1967), Fatma Dönmez (née en 1973), Bestami Dönmez (né en 1974), Fahri Dönmez (né en 1977), et Murat Dönmez (né en 1975) sont des ressortissants turcs, résidant à İskenderun.
Ils sont représentés devant la Cour par M es S. Ensari et M. Ensari, avocats à İskenderun. Le gouvernement défendeur était représenté par son agent. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 22 novembre 1993, la Direction des routes nationales (« l’administration ») , expropria les biens immobiliers appartenant aux requérants sis à İskenderun pour la construction d’une autoroute. Une commission d’expert de l’administration fixa la valeur du terrain et une indemnité d’expropriation fut versée aux requérants à la date du transfert de propriété. Insatisfait du montant payé par l’administration, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance d’İskenderun une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.
Par un jugement du 19 septembre 1997, le tribunal leur accorda une indemnité complémentaire de 77 766 160 000 livres turques (TRL), assortie d’intérêts moratoires au taux légal à compter du 25 septembre 1996. Par un arrêt du 13 avril 1998, la Cour de cassation cassa le jugement du tribunal. Par un jugement rendu le 24 juin 1998, le tribunal de grande instance d’Iskenderun accorda aux requérants, sur la base de rapports d’expert réévaluant la valeur des terrains, une indemnité complémentaire de 51 581 060 000 TRL, assortie d’intérêts moratoires au taux légal à compter du 25 septembre 1996. Ce dernier jugement fut confirmé par un arrêt de la Cour de cassation, le 21 septembre 1998. Le 13 avril 2000, l’administration versa l’indemnité complémentaire aux requérants, assortie d’un intérêt moratoire de 30 % jusqu’au 31 décembre 1997 et d’un intérêt moratoire de 50 % pour la période postérieure, soit un montant total qui s’élève à 134 842 304 000 TRL.
GRIEFS Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leur biens en raison du retard de l’administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation, assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation élevé en Turquie. Les requérants se plaignent également que le laps de temps qui s’est écoulé entre la décision de l’expropriation de l’administration et le paiement effectif de l’indemnité a méconnu leur droit à ce que leur cause soit entendue dans un délai raisonnable au sens de l’article 6 de la Convention.
EN DROIT Le 22 mars 2005, le Gouvernement a signé la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 19526/02, pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, introduite par M. Ali Șengül et autres (Zekiye Tekerek, Gülistan Yıldırım, Meryem Saydam, Mehmet Dönmez, Selvi Sayılır, Döne Dike, Ratibe Șengül, Fatma Dönmez, Bestami Dönmez, Fahri Dönmez et Murat Dönmez), le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci, à titre gracieux, la somme de 50 000 euros (EUR). Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens et ne sera soumise à aucun impôt ni à aucune autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.
A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » Le 3 mars 2005, le représentant des requérants avait signé la déclaration suivante : « Nous notons que le gouvernement turc est prêt à nous verser, à titre gracieux, la somme de 50 000 EUR en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 19526/02, introduite par Ali Șengül et autres (Zekiye Tekerek, Gülistan Yıldırım, Meryem Saydam, Mehmet Dönmez, Selvi Sayılır, Döne Dike, Ratibe Șengül, Fatma Dönmez, Bestami Dönmez, Fahri Dönmez et Murat Dönmez), pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Nous acceptons cette proposition et renonçons par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Nous déclarons les affaires définitivement réglées.
La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et les requérants sont parvenus. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Michael O’Boyle Josep Casadevall Greffier Président