ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3953/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2000, reclamantele D.D. și I.A. au chemat în judecată Consiliul Județean Dolj, solicitând anularea Hotărârii nr. 56 din 26 august 1999, prin care s-a însușit inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al județului Dolj, conform Anexelor I-IV, în anexă figurând și imobilul proprietatea sa, situat în Craiova, în suprafață de 1071 mp., alcătuit din 645 mp teren și 426 mp clădiri. În motivarea acțiunii, reclamantele arată că sunt proprietarele imobilului, în baza actului autentic de vânzare-cumpărare încheiat de părinții lor, a căror unice succesoare sunt.

Reclamantele precizează că, prin sentința civilă nr. 4002 din 1 aprilie 1999, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea în revendicarea formulată de ele, iar pârâții Direcția Sanitară Dolj, Consiliul Local Craiova și Colegiul Medicilor au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, respectivul imobil. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 339 din 15 noiembrie 2002, a respins acțiunea, reținând că imobilul este în administrarea Direcției Sanitare a județului Dolj, în acesta funcționând Casa medicului și farmacistului, făcând parte din inventarul bunurilor care asigură funcționarea normală a serviciilor publice de interes județean.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamantele D.D. și I.A., susținând în esență că au dovedit cu acte că imobilul, proprietatea lor, a fost preluat fără titlu, printr-o simplă decizie a Sfatului Popular al orașului Craiova, care l-a trecut în folosința unei unități, și nicidecum în proprietate. Mai arată reclamantele că instanța de fond nu face nici o vorbire de Legea nr. 213/1998, cu toate că în situația lor prevalează principiul restituirii în natură. Ulterior, prin precizări la recurs, recurentele menționează că împotriva sentinței civile nr. 4002/1999 a Judecătoriei Craiova, au declarat apel Direcția de Sănătate Publică a județului Dolj, Colegiul Medicilor al județului Dolj și Consiliul Local al municipiului Craiova, iar prin decizia civilă nr. 325/2000, Tribunalul Dolj a admis apelurile, trimițând cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2001, Judecătoria Craiova a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001, cauza fiind suspendată și în prezent. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale, prin modurile prevăzute de lege.

Art. 6 precizează că: „Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare, la data preluării lor de către stat. Alin. (2) al acestui articol stipulează că bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparații. Art. 7 al Legii nr. 213/1998, prevede 6 moduri de dobândire a dreptului de proprietate publică, în care, însă, nu poate fi încadrată trecerea imobilului, proprietatea recurentelor-reclamante.

De altfel, prin sentința civilă nr. 92/1958, pronunțată de fostul Tribunalul Popular al orașului Craiova, a fost respinsă cererea făcută de Sfatul Popular al orașului Craiova, de a se ține în proprietatea statului, imobilul în litigiu, care era pe atunci proprietatea A.A., mama recurentelor-reclamante. Această sentință a rămas definitivă prin decizia nr. 2490 din 5 aprilie 1958 și a fost confirmată și prin sentința civilă nr. 4002 din 1 aprilie 1999, pronunțată de Judecătoria Craiova, prin care s-a admis acțiunea în revendicarea formulată de recurentele-reclamante, constatându-se că acestea sunt proprietarele imobilului în litigiu. Având în vedere cele mai sus arătate, se reține că imobilul în cauză nu a intrat niciodată în proprietatea statului, el nefiind dobândit de județul Dolj, prin modurile legale de dobândire a proprietății și nici nu se află printre bunurile enumerate în art. 135 din Constituție.

Ca urmare, Hotărârea nr. 56/1999 emisă de Consiliul Județean Dolj este nelegală, motiv pentru care urmează a se admite recursul declarat de recurentele-reclamante, să se modifice hotărârile atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamante. Se va anula hotărârea Consiliului Județean Dolj, cu privire la imobilul, proprietatea recurentelor-reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentele-reclamante D.D. și I.A., împotriva sentinței civile nr. 339 din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de D.D. și I.A.. Anulează hotărârea nr. 56 din 26 august 1999 a Consiliului Județean Dolj, Anexa I-IV, în ceea ce privește imobilul situat în Craiova, în suprafață de 1071 mp, dintre care 645 mp teren și 426 mp teren ocupat de clădiri. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2003.