ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3953/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3

ianuarie 2000, reclamantele D.D. și I.A. au chemat în judecată Consiliul

Județean Dolj, solicitând anularea Hotărârii nr. 56 din 26 august 1999, prin

care s-a însușit inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al

județului Dolj, conform Anexelor I-IV, în anexă figurând și imobilul

proprietatea sa, situat în Craiova, în suprafață de 1071 mp., alcătuit din 645

mp teren și 426 mp clădiri.

În motivarea acțiunii, reclamantele

arată că sunt proprietarele imobilului, în baza actului autentic de

vânzare-cumpărare încheiat de părinții lor, a căror unice succesoare sunt.

Reclamantele precizează că, prin

sentința civilă nr. 4002 din 1 aprilie 1999, pronunțată de Judecătoria Craiova,

s-a admis acțiunea în revendicarea formulată de ele, iar pârâții Direcția

Sanitară Dolj, Consiliul Local Craiova și Colegiul Medicilor au fost obligați

să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, respectivul imobil.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 339 din 15 noiembrie 2002, a

respins acțiunea, reținând că imobilul este în administrarea Direcției Sanitare

a județului Dolj, în acesta funcționând Casa medicului și farmacistului, făcând

parte din inventarul bunurilor care asigură funcționarea normală a serviciilor

publice de interes județean.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs reclamantele D.D. și I.A., susținând în esență că au dovedit cu

acte că imobilul, proprietatea lor, a fost preluat fără titlu, printr-o simplă

decizie a Sfatului Popular al orașului Craiova, care l-a trecut în folosința

unei unități, și nicidecum în proprietate.

Mai arată reclamantele că instanța

de fond nu face nici o vorbire de Legea nr. 213/1998, cu toate că în situația

lor prevalează principiul restituirii în natură.

Ulterior, prin precizări la recurs,

recurentele menționează că împotriva sentinței civile nr. 4002/1999 a

Judecătoriei Craiova, au declarat apel Direcția de Sănătate Publică a județului

Dolj, Colegiul Medicilor al județului Dolj și Consiliul Local al municipiului

Craiova, iar prin decizia civilă nr. 325/2000, Tribunalul Dolj a admis

apelurile, trimițând cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2001, Judecătoria

Craiova a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001,

cauza fiind suspendată și în prezent.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr.

213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, domeniul

public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din

Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din

prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura

lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de

unitățile administrativ-teritoriale, prin modurile prevăzute de lege.

Art. 6 precizează că: „Fac parte din

domeniul public sau privat al statului sau al unităților

administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie

1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul

unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la

care România era parte și a legilor în vigoare, la data preluării lor de către

stat.

Alin. (2) al acestui articol

stipulează că bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele

obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii

proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale

de reparații.

Art. 7 al Legii nr. 213/1998,

prevede 6 moduri de dobândire a dreptului de proprietate publică, în care,

însă, nu poate fi încadrată trecerea imobilului, proprietatea

recurentelor-reclamante.

De altfel, prin sentința civilă nr.

92/1958, pronunțată de fostul Tribunalul Popular al orașului Craiova, a fost

respinsă cererea făcută de Sfatul Popular al orașului Craiova, de a se ține în

proprietatea statului, imobilul în litigiu, care era pe atunci proprietatea

A.A., mama recurentelor-reclamante.

Această sentință a rămas definitivă

prin decizia nr. 2490 din 5 aprilie 1958 și a fost confirmată și prin sentința

civilă nr. 4002 din 1 aprilie 1999, pronunțată de Judecătoria Craiova, prin

care s-a admis acțiunea în revendicarea formulată de recurentele-reclamante,

constatându-se că acestea sunt proprietarele imobilului în litigiu.

Având în vedere cele mai sus

arătate, se reține că imobilul în cauză nu a intrat niciodată în proprietatea

statului, el nefiind dobândit de județul Dolj, prin modurile legale de

dobândire a proprietății și nici nu se află printre bunurile enumerate în art.

135 din Constituție.

Ca urmare, Hotărârea nr. 56/1999

emisă de Consiliul Județean Dolj este nelegală, motiv pentru care urmează a se

admite recursul declarat de recurentele-reclamante, să se modifice hotărârile

atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamante. Se va anula

hotărârea Consiliului Județean Dolj, cu privire la imobilul, proprietatea

recurentelor-reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurentele-reclamante D.D. și I.A., împotriva sentinței civile nr. 339 din 15

noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul

că admite acțiunea formulată de D.D. și I.A..

Anulează hotărârea nr. 56 din 26

august 1999 a Consiliului Județean Dolj, Anexa I-IV, în ceea ce privește

imobilul situat în Craiova, în suprafață de 1071 mp, dintre care 645 mp teren

și 426 mp teren ocupat de clădiri.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2003.