ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3382/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 27 din 15 aprilie 2002, Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi a admis în parte încheierea de sesizare nr. 2031 din 14 noiembrie 2001. În urma recursului jurisdicțional formulat de Procurorul Financiar, în legătură cu pct. 2, 3, 5 și 6 din actul de sesizare, prin decizia nr. 640 din 15 iunie 2002, acesta a fost respins de secția jurisdicțională a Curții de Conturi. Instanța a reținut că sentința Colegiului jurisdicțional a fost motivată în drept, iar probele au fost analizate în mod temeinic.

Împotriva sentinței și deciziei a declarat recurs Procurorul General Financiar, considerându-le nelegale și netemeinice în ce privește admiterea în parte a actului de sesizare și obligarea pârâților la plata prejudiciului de 5.220.538.000 lei, considerându-se că a fost recuperat la data de 21 decembrie 2001 și respingerea capătului de sesizare în legătură cu plata sumei de 665.870.000 lei, foloase nerealizate, aferente sumei de 1.303.014.000 lei. Prin decizia nr. 10 din 7 martie 2003, s-a admis recursul în anulare jurisdicțional, s-a modificat decizia nr. 640 din 15 noiembrie 2002, în sensul admiterii recursului Procurorului Financiar împotriva sentinței nr. 27/2002 a Colegiului jurisdicțional și în consecință, s-a casat sentința în ce privește capătul de sesizare nr. 6, din încheierea de sesizare nr. 2031 din 14 noiembrie 2001, trimițând cauza spre rejudecare Colegiului jurisdicțional al municipiului București, cu menținerea celorlalte dispoziții.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: Conform procesului-verbal de constatare din 18 mai 2001 și a raportului de control din 24 mai 2001, C.A.S. a municipiului București a plătit C.N.A.S., suma de 5.220.538.000 lei în baza actelor adiționale nr. 1 și 2 la contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 22 decembrie 1999, pentru lucrări suplimentare nedatorate, deoarece au fost deja cuprinse inițial în anexele contractului încheiat. Prima instanță a reținut corect că pentru suma de 5.220.538.000 lei există culpă și răspunderea îi revine pârâtului U.T. și G.Z., ca și pentru foloasele nerealizate de 655.870.000 lei calculate la suma de 1.303.014.000 lei, ce face parte din 5.220.538.000 lei, alături de suma de 3.917.524.000 lei, recuperată prin executarea silită, în baza sentinței civile nr. 220/1991 a Judecătoriei sectorului 1. Deși instanța i-a obligat în solidar pe U.T.

și G.Z. la plata sumei de 5.220.538.000 lei, a respins fără justificare actul de sesizare față de aceiași pârâți, pentru plata sumei de 655.870.000 lei, reprezentând foloase nerealizate pentru perioada cât C.A.S. a municipiului București a fost lipsită de folosința sumei de 5.220.538.000 lei, care a fost achitată de C.A.S., fără temei. Se impunea să se stabilească în mod cert dacă plata sumei de 5.220.538.000 lei s-a făcut legal de C.A.S. a municipiului București, iar în ipoteza în care constituie prejudiciu, trebuia analizată situația beneficiului nerealizat de 655.870.000 lei, perioada cât C.A.S. a fost lipsită de folosința sumei de 5.220.538.000 lei. Împotriva deciziei nr. 10/2003 au declarat recurs U.T., G.Z.

și C.A.S. a municipiului București. Pârâtul U.T. a criticat decizia astfel: Instanța nu s-a pronunțat asupra sentinței nr. 220/2001 a Judecătoriei sectorului 1, unde se precizează că în calitate de cumpărător, C.A.S. a municipiului București a fost obligată la restul de plată, odată cu terminarea lucrărilor, ceea ce practic s-a realizat. Eronat s-a reținut că C.A.S. a municipiului București a plătit C.N.A.S., suma de 5.220.538.000 lei în baza actelor adiționale 1 și 2 la contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 22 decembrie 1999, pentru lucrări suplimentare nedatorate; plata nu s-a făcut. Instanța nu s-a pronunțat cu privire la actele normative invocate de art. 22 3 și 33 3 , art. 5 din Legea nr. 72/1996; art. 2 2 , 62 și 93 din Legea nr. 145/1997 și art. 1, 2 și 10 23 din statutul C.N.A.S.

și art. 15 2 din statutul C.A.S. a municipiului București. Pârâta G.Z. a criticat decizia după cum urmează. Suma de 3.917.524.000 lei a fost achitată constructorului SC S.G.I. SA , de către trezorerie, din contul C.A.S. a municipiului București, debitor poprit prin executarea silită, conform sentinței nr. 220/2001 a Judecătoriei sectorului 1 și nu a fost restituită C.A.S. a municipiului București, de către vânzător, așa cum eronat a susținut Procurorul General Financiar. Lucrările au fost executate în totalitate de constructor. Suma de 5.220.538.000 lei a fost corect plătită pentru lucrări suplimentare. La soluționarea cauzei nu s-au avut în vedere probele de la dosar, din care rezultă că nu există prejudiciu.

Casa de Asigurări de Sănătate a municipiului București a criticat decizia, astfel: C.A.S. a municipiului București a achitat constructorului, raportat la procentul care îi revenea, 34% la actele adiționale 1 și 2 la contract – prin plată voluntară, 1.330.014.000 lei și prin executare silită, 3.917.524.000 lei, astfel că suma de 5.220.538.000 lei nu reprezintă prejudiciu, ci contravaloarea lucrărilor executate, așa cum s-a arătat mai sus. Analizându-se actele și lucrările dosarului constată: Cu privire la recursul declarat de U.T. Secția jurisdicțională, cu privire la capătul de sesizare nr. 6 din încheierea de sesizare nr. 2031 din 14 noiembrie 2001, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, situație în care se va stabili cu certitudine dacă suma de 5.220.538.000 lei constituie prejudiciu chiar recuperat, cu consecința răspunderii celor doi recurenți.

În funcție de clarificările ce vor avea loc în baza documentației de la dosar, se va analiza și situația beneficiului nerealizat în cuantum de 655.870.000 lei, de către C.A.S. a municipiului București, care revine ca răspundere tot celor doi recurenți în ipoteza constatării, în sensul existenței prejudiciului de 5.220.538.000 lei. În măsura în care actele normative citate de recurent vor fi aplicabile situației ce urmează a se elucida, vor fi reiterate cu ocazia judecării cauzei sub aspectul învederat. Constatându-se soluția secției jurisdicționale a Curții de Conturi, legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat. Cu referire la recursul declarat de pârâta G.Z.

Așa cum s-a arătat și în analizarea precedentului recurs, cu ocazia rejudecării cauzei privind pct. 6 din încheierea de sesizare nr. 2031 din 14 noiembrie 2001, se va stabili cu certitudine dacă suma de 5.220.538.000 lei constituie prejudiciu, în raport cu care se va stabili răspunderea materială pentru cei doi recurenți; aceiași situație în ipoteza menționată și pentru beneficiul nerealizat de C.A.S. a municipiului București, în cuantum de 655.870.000 lei. Constată că sunt nefondate criticile aduse, impunându-se reanalizarea situației de mai sus, astfel încât recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare. Recursul declarat de C.A.S. a municipiului București este, de asemenea, nefondat.

Prin decizia nr. 10/2003, s-a apreciat în mod legal și temeinic necesitatea rejudecării cauzei privind pct. 6 din încheierea de sesizare nr. 2031 din 14 noiembrie 2001, care nu a fost elucidat în sensul existenței sau inexistenței prejudiciului de 5.220.538.000 lei, în raport cu care sunt atrase răspunderile celorlalte recurente. În consecință, se va respinge și acest recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de U.T., de G.Z. și de C.A.S. a municipiului București, împotriva deciziei nr. 10 din 7 martie 2003 a Curții de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.