ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3244/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 37 din 8 octombrie

2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Iași în dosarul nr. 48/2001, s-a

admis în parte contestația formulată de M.E., împotriva deciziei de imputare

nr. 1 din 17 mai 2001, emisă de pârâta Direcția de Sănătate Publică Iași. S-a

dispus menținerea deciziei de imputare pentru suma de 5.686.212 lei și a fost

obligată pârâta să restituie contestatoarei orice sumă reținută în baza

deciziei, peste limita sumei menționate.

Pentru pronunțarea acestei sentințe,

s-a reținut că M.E. a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 1 din 17 mai

2001, emisă de Direcția de Sănătate Publică Iași, prin care i s-a imputat suma

de 55.799.174 lei, la Tribunalul Iași, care, în baza sentinței nr. 261 din 18

iunie 2001, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Colegiului jurisdicțional Iași.

Suma imputată reprezintă:

- 31.134.300 lei contravaloarea a 20

ore gărzi obligatorii ale medicilor unității pe perioada 1 mai 1998 – 31

decembrie 1999;

- 6.490.092 lei depășiri ale

consumului de alimente la sfârșitul anului 2000, față de alocația de hrană

stabilită de lege;

-7.678.757 lei contravaloarea orelor

suplimentare în anul 2000, în condițiile în care aceasta a beneficiat și de

indemnizația de conducere;

- 10.496.025 lei contravaloare plată

cu ora și ore suplimentare pentru personalul T.E.S.A. în perioada 1 mai 1998 –

31 decembrie 1999.

Pentru motivarea soluției, instanța

a reținut:

- cu privire la plata orelor de

gardă în perioada 1 mai 1998 – 31 decembrie 1999, pentru medicii care au efectuat

serviciile de gardă în conformitate cu Regulamentul nr. 67/1992, cu

completările și modificările ulterioare și în condițiile încadrării în bugetele

alocate, că medicii nu aveau obligația efectuării orelor de contravizită în

cadrul spitalului pentru studenți și elevi, întrucât își desfășurau activitatea

de bază la dispensarele școlare și studențești. Ca atare, plata acestor ore,

prevăzută în bugetul de venituri și cheltuieli, nu a dus la prejudicierea

unității;

- cu privire la suma de 6.490.092

lei ce reprezintă depășiri de alimente la sfârșitul anului 2000, față de

alocația de hrană stabilită prin lege și aceste cheltuieli s-au încadrat în

consumul de hrană planificat prin bugetul de venituri și cheltuieli;

- suma de 7.678.757 lei reprezentând

contravaloarea orelor suplimentare efectuate de contabila-șefă M.E., aceste ore

trebuiau să fie încadrate în ore tip „plata cu ora”, contestatoarea urmând să

răspundă pentru un prejudiciu în valoare netă de 5.686.212 lei;

- pentru suma de 10.496.025 lei contravaloarea

„plată cu ora și ore suplimentare, personal T.E.S.A.”, în perioada 1 mai 1998 –

31 decembrie 1999, așa cum s-a reținut și în raportul de expertiză, nu sunt

îndeplinite condițiile de fond pentru angajarea răspunderii materiale.

Recursul jurisdicțional declarat

împotriva acestei hotărâri de Direcția de Sănătate Publică Iași, a fost

soluționat de Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 27

din 23 ianuarie 2003, fiind respins, constatându-se că nu s-au administrat

probe care să conducă la o soluție contrară celei pronunțate inițial.

Și această hotărâre a fost atacată

cu recurs de Direcția de Sănătate Publică Iași, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, susținând, în esență, că suma de 31.134.300 lei reprezintă

contravaloarea a 20 de ore gardă obligatorie, în cadrul efectuării orelor de

contravizită, pentru care unitatea verificată nu a prezentat aprobarea

efectuării lor în sistem comasat; pentru suma de 6.490.092 lei, reprezentând

depășiri la consumul de alimente la sfârșitul anului 2000, instanța a reținut

greșit că unitatea s-a încadrat în bugetul aprobat; suma de 7.678.757 lei

reprezintă, de asemenea, prejudiciu, întrucât contestatoarea nu avea dreptul să

beneficieze de plata unor ore suplimentare, deoarece avea obligația să ia

măsuri pentru acoperirea volumului de muncă prin angajarea de personal; suma de

10.496.025 lei reprezintă prejudiciu produs unității sanitare, întrucât

contestatoarea avea obligația, potrivit funcției, de a nu efectua nici o

cheltuială, decât dacă aceasta era avizată și aprobată în prealabil de

persoanele competente.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art.

16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi exercită funcția de control

asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor

financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de

gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților

administrativ-teritoriale.

În conformitate cu prevederile cap.

IV din Legea nr. 94/1992, care se referă la atribuțiile jurisdicționale ale

Curții de Conturi, rezultă că atât Colegiul jurisdicțional, cât și secția

jurisdicțională pot fi sesizate de procurorul financiar sau de persoana în

sarcina căreia s-a emis un act de imputare, urmare a actelor de control,

întocmite de organele de control ale Curții de Conturi, în acest sens fiind

prevederile art. 36 din lege.

Or, în cauza dedusă judecății nu

există un act de control încheiat de organele de control ale Curții de Conturi,

obiectul litigiului îl reprezintă anularea deciziei de imputare nr. 1 din 17

mai 2001 emisă urmare a controlului efectuat de organele de control din cadrul

Direcției de Sănătate Publică Iași. În aceste condiții, temeiul juridic al

deciziei de imputare contestate se regăsește în dispozițiile art. 270–275 C.

muncii și ca atare, competența de soluționare a contestației aparține instanței

de drept comun și anume, instanței de soluționare a litigiilor de muncă.

Curtea constată că sentința nr.

37/2002 a Colegiului jurisdicțional Iași și decizia nr. 27/2003 a Curții de

Conturi, secția jurisdicțională, au fost date cu încălcarea competenței

materiale și în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmează a

se admite recursul. Se va casa decizia atacată și sentința nr. 37/2002 și în

conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. b

1

) C. proc. civ., se

va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

de Sănătate Publică Iași împotriva deciziei nr. 27 din 23 ianuarie 2003 a

Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 37 din 8 octombrie 2002 a Colegiului jurisdicțional Iași și trimite cauza

spre competentă soluționare la Tribunalul Iași.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 octombrie 2003.