ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5675/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1741 din 12

decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Harghita a fost admisă acțiunea

formulată de reclamanta A.M. împotriva pârâților Ministerul Justiției și

Tribunalul Harghita precum și cererea de chemare în garanție intentată de

Ministerul Justiției împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Drept urmare, chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

a fost obligată să restituie reclamantei, în locul pârâților, suma de 4.557.156

lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7%

lunar începând cu luna ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii

legale calculate conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii lunare a sumei și

până la data plății integrale a datoriei.

Totodată au fost respinse excepțiile

lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâții Ministerul Justiției și

Tribunalul Harghita.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța de fond a reținut că reclamanta a fost angajata Tribunalului Harghita,

în funcția de grefier-dactilograf, până la data de 31 martie 2001 când a fost

pensionată, iar prin acțiune a solicitat restituirea sumelor reținute până la

data de 29 martie 2001, cu titlu de contribuție la asigurările sociale de

sănătate, în cuantum de 7% lunar din venitul brut, considerând că aceste

rețineri nu au temei legal.

S-a avut în vedere că prin art. 99

și art. 141 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească,

magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit

de asistență medicală, medicamente și proteze iar actul normativ nu

condiționează asistența gratuită de plata unei contribuții la asigurările de

sănătate.

De abia, prin Legea nr. 118/2001

pentru aprobarea O.U.G- nr. 179/1999 privind modificarea și completarea Legii

nr. 92/1992, intrată în vigoare la 30 martie 2001, s-a prevăzut că magistrații

și personalul auxiliar de specialitate beneficiază, în mod gratuit, de

asistență medicală, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind

plata contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate (Legea nr. 145/1997).

Ca atare, pentru perioada 1 ianuarie

2000 (dată la care a intrat în vigoare O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe

venit) până la data de 30 martie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr.

118/2001 de aprobare a O.U.G. nr. 179/1999 ce a modificat Legea nr. 92/1992, nu

a existat temei legal pentru reținerea a 7% lunar din venitul brut al

reclamantei, cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate.

S-au respins excepțiile lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Tribunalului Harghita

cu motivarea că, în calitate de angajatori, au reținut conform Legii nr.

145/1997 privind asigurările de sănătate, procentul de 7% lunar din veniturile

realizate de reclamantă.

Cererea de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

a fost considerată admisibilă întrucât reclamanta, în calitate de angajată cu

un contract de muncă pe durată nedeterminată, a depus la chemata în garanție

cererea de înscriere ca asigurat iar sumele reținute din salariul acesteia au

fost virate C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Așa fiind, acțiunea reclamantei a

fost admisă și totodată a fost admisă și cererea de chemare în garanție.

Recursurile declarate de pârâtul

Ministerul Justiției și chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva

hotărârii tribunalului au fost respinse prin decizia nr. 128/R din 18 februarie

2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, care a apreciat că s-a făcut o

aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei.

La data de 20 noiembrie 2003,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 1741 din

12 decembrie 2002 a Tribunalului Harghita și a deciziei nr. 128/R din 18 februarie

2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș susținând că acestea au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

În esență, se arată că Legea nr.

145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, ce a intrat în vigoare la

data de 1 ianuarie 1998, prevede la art. 4 obligativitatea asigurării pentru

toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședință în

România iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile de persoane exceptate de la

plata contribuției printre care nu figurează magistrații și personalul auxiliar

de specialitate.

Totodată, în art. 9 din Legea nr.

145/1997 sunt nominalizate persoanele care au calitatea de asigurat, fără plata

contribuției la fondul asigurărilor sociale de sănătate și nici printre aceste

categorii nu sunt prevăzuți magistrații și personalul auxiliar de specialitate.

De aici, rezultă că prin legea

specială a asigurărilor de sănătate, magistrații și personalul auxiliar de

specialitate nu este scutit de plata contribuției la asigurările de sănătate

astfel că în mod legal i-a fost reținut lunar reclamantei procentul de 7% din

venitul brut realizat.

Recursul în anulare este fondat.

Într-adevăr, prin art. 99 și art. 141

din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, magistrații și

personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze dar această gratuitate nu echivalează cu

scutirea de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate

care constituie o obligație distinctă.

Beneficiul gratuităților la care se

referă art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile

cuprinse în Legea nr. 145/1997 care instituie în art. 4 regula obligativității

asigurării ca apoi să prevadă în art. 6 și art. 55 și categoriile de persoane

exceptate de la plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Potrivit art. 52 din Legea nr.

145/1997, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești

lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor

prevăzute de art. 6 și art. 55.

Cum magistrații și personalul

auxiliar de specialitate nu figurează printre categoriile de persoane scutite

de la plata contribuției pentru asigurările de sănătate (expres și limitativ

prevăzute de Legea nr. 145/1997) semnifică că și aceștia au obligația de a

plăti lunar contribuția de 7% din venitul lunar brut.

Din această perspectivă atât

instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o aplicare greșită a

dispozițiilor legale incidente cauzei și au pronunțat hotărâri nelegale.

În consecință, Curtea va admite

recursul în anulare, conform art. 330

3

alin. (1) și art. 314 C.

proc. civ., va casa ambele hotărâri pronunțate în cauză și în fond va respinge

acțiunea formulată de reclamanta A.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 128/R din 18 februarie 2003 a Curții de Apel

Târgu-Mureș, secția civilă, și sentinței civile nr. 1741 din 12 decembrie 2002

a Tribunalului Harghita, pe care le casează.

Pe fond, respinge acțiunea formulată

de reclamanta A.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.