ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1724/2003

S-a luat în examinare recursurile declarate de

contestatorul B.G.și de intervenientul S.L.R.USL-G.A.împotriva încheierii din 9

septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău – Secția civilă.

La apelul nominal s-a

prezentat recurentul-intervenient S.L.R.USL-G.A.reprezentat de consilier

juridic V.G., lipsind recurentul-contestator B.G.și intimatele-pârâte

S.C.”D.R.”S.A. și S.C.”R.”SRL Roman.

Procedura completă.

Curtea, din oficiu, pune în

discuție împrejurarea că recursul a fost declarat fără a fi motivat conform

dispozițiilor art.303 C.proc.civ..

Consilier juridic V.G. lasă

soluționarea aspectului pus în discuție la aprecierea instanței.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.178

din 31 mai 2002 Tribunalul Neamț a admis în parte contestația formulată de

B.G.și cererea de intervenție accesorie promovată de S.L. “R.”– USL G.A.

împotriva S.C.”R.”și S.C.”D.” S.A.Roman. A fost anulată decizia nr.64 din 1

aprilie 2002 prin care pârâta S.C.”R.”SRL Roman a desfăcut contractul de muncă

al contestatorului și s-a dispus reintegrarea acestuia în funcția deținută

anterior concedierii.

Au fost obligate cele două

pârâte să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite de la data

desfacerii contractului de muncă și până la reintegrare.

Au fost respinse celelalte

capete de cerere referitoare la obligarea pârâtelor la efectuarea transferului

și asigurarea unui loc de muncă prin această modalitate, precum și la plata de

despăgubiri materiale în sumă de 50.000.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs contestatorul B.G., intervenientul S.L.”R.”-USL GAși

pârâtele S.C.”D.R.”S.A. și S.C.”R.”SRL.

La termenul din 9

septembrie 2002 pârâtele-recurente au invocat, în temeiul art.23 din Legea

nr.47/1992, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.133 alin.1 din

Legea nr.10/1972 – C.mun..

Curtea de Apel Bacău –

Secția civilă, prin încheierea din 9 septembrie 2002 (dosar nr.2463/2002), a

luat act de excepția de neconstituționalitate invocată de pârâtele-recurente,

în baza art.23 din Legea nr.47/1992 a suspendat judecata cauzei și a dispus

trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției.

Împotriva încheierii au

declarat recurs contestatorul B.G.și intervenientul S. L.“R.”– USL G.A.,

recursuri care nu au fost motivate.

Potrivit art.306

C.proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de

instanța de recurs, care este însă obligată să le pună în discuția părților.

Întrucât pârâtul și

intervenientul nu au motivat recursurile pe care le-au declarat și cum în cauză

nu au fost invocate motive de ordine publică care ar îngădui analizarea și

soluționarea lor și din oficiu, cele două recursuri se constată nule și vor fi

soluționate în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nule recursurile declarate de B.G.și de

S.L.”R.”-USL GA împotriva încheierii din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel

Bacău – Secția civilă (dosar nr.2463/2002).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie

2003.