ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1723/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de contestatorul A.M.și de intervenientul S.L.”R.”– USL G.A.împotriva încheierii din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău – Secția civilă pronunțată în dosarul nr.2464/2002. La apelul nominal s-a prezentat: recurentul-intervenient S.L.”R.”USL – Group Agrana reprezentat de consilier juridic V.G., lipsind recurentul-contestator A.M.și intimatele-pârâte S.C.”D.”SA Roman și S. C.”R.” SRL Roman. Procedura completă. Curtea, din oficiu, pune în discuție aspectul nemotivării recursurilor. Consilier juridic V.G. arată că lasă la precierea instanței soluționarea aspectului pus în discuție și solicită admiterea ambelor recursuri.

C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 177 din 31 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul 2208/c/2002 a fost admisă în parte contestația petentului A.M.și cererea de intervenție în interesul contestatorului formulată de către S.L.”R.”– USL G.A.cu sediul în Municipiul Roman în contradictoriu cu intimata S.C.”R.”SRL Roman și S.C.”D.”SA Roman și în consecijnță: - a fost anulată decizia nr. 61/1 aprilie 2002 privind desfacerea contractului de muncă al contestatorului A.M.emisă de intimata S.C.”R.”SRL Roman.

- s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă; - au fost obligate intimatele să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective în muncă; - au fost respinse capetele de cerere privind obligarea intimaților la asigurarea locului de muncă prin transfer în interesul serviciului și la obligarea la plata unor despăgubiri materiale în sumă de 50.000.000 lei; - a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. „D.” SA Roman; Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorul A.M., intervenientul în interesul contestatorului S.L.”R.”– USL G.A.

și intimatele S.C.”D.”SA Roman și S.C.”R.”SRL Roman, recursurile fiind înregistrate la Curtea de Apel Bacău – secția civilă sub nr. 2464/2002. La termenul de judecată din 9 septembrie 2002 când cauza s-a aflat pe rolul instanței de recurs, recurentele-intimate S.C.”D.”SA Roman și S.C.”R.”SRL Roman au invocat în conformitate cu art. 253 din Legea 47/1992 excepția de neconstituționalitate a art. 133 alin.1 din C.mun.(Legea nr.10/1972). În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate prin încheierea din 9 septembrie 2002 instanța a dispus conform art. 23 din Legea nr. 47/18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale suspendarea judecării cauzei și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională.

Împotriva încheierii din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău au declarat recurs contestatorul A.M.și intervenientul în interesul contestatorului, S.L.”R.”– USL G.A., recursuri care nu au fost motivate. Așa fiind urmează a se constata nule recursurile declarate de contestator și intervenient pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 23 (5) din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, atunci când în fața instanțelor judecătorești se ridică excepția neconstituționalității unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei, dosarul se trimite Curții Constituționale în vederea soluționării excepției, pe această perioadă instanța dispunând suspendarea judecării cauzei.

Partea nemulțumită de măsura luată cu privire la suspendarea judecării procesului are dreptul, potrivit art. 244/1 C.proc.civ.să atace cu recurs în mod separat în cererea de suspendare. Potrivit art. 302 C.proc.civ.recursul se dedpune la instanța a cărei hotărâre se atacă, iar conform art. 303 (1) C.proc.civ.recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs. Se constată în cauză de față că nici contestatorul A.M.și nici intervenientul S.L.”R.”– USL Group Agrana, care au declarat recurs împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei din 9 septembrie 2002 data de Curtea de Apel Bacău – secția civilă nu au motivat recursurile declarate. Așa fiind urmează a se constat în conformitate cu prevederile art. 306 (1) C.proc.civ.

că recursurile de față sunt nulte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Constată nule recursurile declarate de A.M.și S.L.”R.”– USL G.A. împotriva încheierii din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău – Secția Civilă (dosar nr.2464/2002). Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2003.