ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 256/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1455 din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins excepțiile invocate de intimat, a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 106 RC din 03 februarie 2010 a Tribunalului Neamț, ca nefondată. Cererea de revizuire a fost susținută pe temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că decizia civilă nr. 106 RC din 03 februarie 2010 a Tribunalului Neamț ar fi potrivnică deciziei civile nr. 425 RC/29.08.2005 a Tribunalului Neamț, respectiv sentinței civile nr. 3656 din 07 decembrie 2009 a Judecătoriei Roman.

S-a susținut în concret caracterul contradictoriu a acestor decizii - decizia civilă nr. 425 RC din 29 august 2005 și decizia civilă nr. 106 RC din 03 februarie 2010 - întrucât, în condițiile în care ambele decizii au reținut inexistența unui raport de muncă după 27 august 2003, actele de executare s-au anulat pentru salariul aferent lunii decembrie 2003, dar s-au menținut ca valabile formele de executare prin care V.V. a încasat salarii aferente perioadei octombrie 2005-iulie 2006. S-a invocat totodată caracterul contradictoriu al deciziei civile nr. 106 RC din 03 februarie 2010, cu sentința civilă nr. 3656 din 07 decembrie 2009 a Judecătoriei Roman, prin care V.V. a fost obligat să restituie către SA A.R.

SA, drepturi salariale, onorariile de executare în Dosarul nr. 54/2003, aferente perioadei 27 august 2003-01 iunie 2004, mai puțin decembrie 2003, în sumă de 13.838.01 RON. Prin decizia civilă nr. 425 RC din 29 august 2005, Tribunalul Neamț, a admis contestația la executare având ca obiect formele de executare întreprinse în Dosarul de executare nr. 54/2003, referitoare la suma de 12.824.400 RON, reprezentând drepturi salariale aferente lunii decembrie 2003. S-a reținut, în considerentele deciziei, că raporturile de muncă între V.V. și SC R. SRL au încetat de drept conform art. 56 lit. c) C. muncii, ceea ce înseamnă că poprirea solicitată în privința drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2003, apare ca fiind nelegală.

S-a obținut întoarcerea executării pentru salariul aferent acestei luni în temeiul sentinței civile nr. 2694 din 07 decembrie 2005 a Judecătoriei Roman, irevocabilă. Cererea de revizuire a fost apreciată ca nefondată, pentru următoarele considerente; Prin decizia civilă nr. 425 RC din 29 august 2005, Tribunalul Neamț, a admis recursul SA A.R. SA împotriva sentinței civile nr. 800 din 27 aprilie 2004 a Judecătoriei Roman, a modificat în parte sentința, a admis contestației la executare și a anulat formelor de executare întreprinse în dosarul de executare silită nr. 54/2003, privitoare la suma de 12.824.000 RON, achitată de debitoarea SC D. SA Roman, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Raportul juridic principal l-a constituit un litigiu de muncă finalizat printr-un titlu executoriu, sentința civilă nr. 142/2002 a Tribunalului Neamț, modificată prin decizia civilă nr. 909/2002 a Curții de Apel Bacău. În temeiul acestui titlu executoriu, creditorul V.V. a fost reintegrat, iar angajatorul SC R. SRL Roman, în solidar cu SC D. SA, a fost obligat la plata de daune cominatorii până la reintegrarea efectivă, precum și la daune morale de 150.000.000 RON. Instanța a reținut că aceste sume au fost executate. Prin decizia din 29 august 2003 a SC D. SA, contractul individual de muncă al creditorului V.V. a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. c) C. muncii. Această decizie a fost contestată în justiție, iar prin sentința civilă nr. 378 din 10 octombrie 2003, Tribunalul Neamț, a respins contestația formulată.

Până la soluționarea recursului, cauza a fost suspendată la data de 28 septembrie 2004. Prin decizia civilă nr. 174/2005 a Curții de Apel Bacău, s-a soluționat în mod irevocabil contestația, în sensul că s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că titlul executoriu a fost executat, respectiv că V.V. a fost reintegrat la SC R. SRL la 01 aprilie 2002 și că la 27 august 2003 raporturile de muncă au încetat ca urmare a lichidării societății angajatoare. Curtea a constatat că reorganizarea societății angajatoare este efectivă, și că, prin dizolvarea acesteia în temeiul art. 56 lit. c), raporturile de muncă au încetat de drept, astfel că decizia din 27 august 2003 a rămas valabilă. Prin încetarea oricărui raport de muncă între V.V.

și angajator (inițial SC R. SA, preluată de SC D. SA și, în prezent, SA A.R. SA Buzău), poprirea solicitată în Dosarul nr. 54/2003 pentru drepturi salariale aferente lunii decembrie 2003, apare în mod vădit ca fiind nelegală și un abuz de drept al pretinsului creditor. Prin decizia civilă nr. 106 RC din 03 februarie 2010, Tribunalul Neamț, a respins, ca nefondat, recursul declarat de SA A.R. SA împotriva sentinței civile nr. 3653 din 25 noiembrie 2008. S-a reținut, în motivarea deciziei, că prima instanță a reținut în mod întemeiat excepția autorității de lucru judecat, întrucât identitatea de obiect a celor două cauze se examinează în legătură cu specificul prestației bănești stabilită în sarcina contestatoarei -recurente prin titlul executoriu în baza căruia s-au efectuat acte de executare prin poprire, respectiv drepturi salariale care prin natura lor sunt obligații cu executare succesivă în timp.

Faptul că prin decizia civilă nr. 300 RC din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Neamț s-a dispus încetarea popririi asupra conturilor contestatoarei începând cu data de 29 august 2003, nu privește decât actele de executare prin poprire respective, nu și valabilitatea titlului executoriu. Este evident că ambele contestații la executare au ca finalitate infirmarea unuia și aceluiași titlu executoriu. S-a apreciat că, sub acest aspect, identitatea de obiect în sensul dispozițiilor art. 1201 C. civ. este evidentă și este iară relevanță, reținând natura juridică de creanțe cu executare succesivă în timp a obligațiilor din titlu executoriu, că cele două contestații la executare au ca obiect acte de executare din perioade diferite de timp.

Sub aspectul identității de cauză juridică, s-a apreciat că ambele contestații vizează valabilitatea și opozabilitatea față de contestatoare a titlului executoriu, sentința civilă nr. 142 din 13 mai 2003 a Tribunalului Neamț, respectiv sentința civilă nr. 285/2002 a Tribunalului Neamț, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1810 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Bacău. În această privință, s-a reținut că, în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 289 din 10 martie 2003 a Curții de Apel Bacău, s-a respins contestația la titlu formulată de către contestatoarea SC D. SA, împotriva deciziei civile nr. 1810 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, reținându-se cu autoritate de lucru judecat că, în mod expres, instanțele care au soluționat litigiul de muncă au obligat ambele societăți, inclusiv SC D. SA Roman, la reintegrarea efectivă în muncă și la plata daunelor aferente intimatului V.V.

De asemenea, în privința daunelor cominatorii și aceste creanțe sunt datorate în continuare până la reintegrarea efectivă a creditorului - intimat. Aceste obligații din titlul executoriu ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. 54/2003 au fost stabilite în mod solidar în sarcina ambilor debitori, SC R. SA și SC D. SA, în beneficiul creditorului - intimat V.V., tocmai ca o garanție pentru acesta de a obține reintegrarea efectivă în cadrul raporturilor de muncă.

Prin sentința civilă nr. 784 din 13 aprilie 2005 a Judecătoriei Roman, soluționând contestația la poprire formulată de către contestatoarea SC D. SA Roman, s-a stabilit că, prin sentința civilă nr. 1102 din 15 mai 2003 a Judecătoriei Roman, irevocabilă, la solicitarea executorului judecătoresc P.S., a fost validată poprirea împotriva contestatoarei, în baza titlurilor executorii constând în: sentința civilă nr. 142 din 13 mai 2002 a Tribunalului Neamț, sentința civilă nr. 285 C din 08 octombrie 2002 a Tribunalului Neamț, decizia civilă nr. 1810 din 25 februarie 2002 a Curții de Apel Bacău, rămase definitive și învestite cu formulă executorie.

S-a reținut că este fără relevanță că prin decizia civilă nr. 300 RC din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Neamț a fost admis recursul contestatoarei și a fost modificată în parte sentința civilă nr. 784 din 13 aprilie 2005 a Tribunalului Neamț, în sensul că s-a dispus încetarea popririi pentru sumele reprezentând drepturi salariale ulterioare datei de 29 august 2003. În mod implicit, celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 784 din 13 aprilie 2005 a Judecătoriei Roman, de respingere a contestației la poprire privind puterea executorie a titlurilor mai sus examinate, cu referire în principal la obligația de reintegrare efectivă în muncă a creditorului - intimat, își păstrează pe deplin autoritatea de lucru judecat.

S-a apreciat astfel că, în mod întemeiat, instanța de fond și-a întemeiat excepția autorității de lucru judecat în cauză pe dispozitivul acestei sentințe, astfel cum a fost menținut în parte prin decizia civilă nr. 300 RC din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Neamț. Sub aspectul identității de părți, s-a reținut că SC A.R. SA este succesoarea în drepturi cu titlu universal a SC D. SA. Astfel, în cadrul Dosarului nr. 769 RC/20005 al Tribunalului Neamț, la termenul din 26 aprilie 2005, reprezentantul recurentei SC D. SA a declarat că aceasta a fuzionat cu SC A.R. SA și a solicitat ca, în continuare, în acest proces să fie citată această din urmă societate. Coroborând această declarație și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei privind modificarea actelor constitutive prin fuziune, rezultă că fuziunea s-a realizat în modalitatea absorbției, cu efectul unui transfer universal al patrimoniului SC D. SA în beneficiul SC A.R.

SA în acest mod, contestatoarea în cauză a preluat atât drepturile, cât și obligațiile patrimoniale ale SC D. SA, deci și obligațiile decurgând din titlul executoriu pe care îl contestă prin contestația la executare formulată în cauză, cu referire în principal la obligația de reintegrare efectivă în muncă a creditorului - intimat, dar și obligațiile accesorii de plată a drepturilor salariale aferente și a daunelor cominatorii până la reintegrarea efectivă, și nu poate susține cu temei că titlul executoriu nu-i este opozabil, contestatoarea preluând poziția debitoarei în cadrul raporturilor de executare silită în cadrul dosarului de executare silită nr. 54/2003.

De asemenea, analizând și motivul de recurs al contestatoarei prin care a susținut că i s-a încălcat dreptul la apărare în instanța de fond, prin faptul că nu a fost atașat în cauză dosarul de executare silită nr. 54/2003, s-a constatat că este neîntemeiat, deoarece titlurile executorii examinate, precum și celelalte înscrisuri examinate în considerentele sentinței și ale prezentei decizii se regăsesc în copie în dosarele atașate în cauză. Cu privire la motivul de recurs prin care s-a invocat respingerea în mod neîntemeiat a cererii contestatoarei de suspendare a judecării dosarului în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 1241/103/2006 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău, s-a constatat ca fiind legală soluția de respingere a cererii de suspendare pronunțată prin încheierea din 25 noiembrie 2008, întrucât excepția autorității de lucru judecat pe care s-a întemeiat instanța de fond face de prisos să se aștepte modul de soluționare în fond a cauzei din Dosarul nr. 1241/103/2006, astfel că excepția de autoritate de lucru judecat primează asupra excepției de suspendare. Decizia civilă din 03 februarie 2010 a Tribunalului Neamț a menținut sentința civilă nr. 3653 din 25 noiembrie 2008, prin care s-a respins contestația la executare formulată de SA A.R.

SA pe excepția autorității de lucru judecat, constatându-se că, anterior, prin decizia civilă nr. 300/RC din 20 aprilie 2005 a Tribunalului Neamț care a modificat sentința civilă nr. 784 din 13 aprilie 2006, s-a dispus încetarea popririi asupra conturilor bancare ale contestatoarei pentru sumele reprezentând drepturi salariale ulterioare datei de 29 august 2003, cu motivarea că nu se poate aprecia dacă au fost achitate sume peste cele înscrise în titlurile executorii. În circumstanțele particulare ale cauzei pendinte redate anterior, s-a apreciat că lipsește elementul esențial al cererii de revizuire, anume contrarietatea hotărârilor judecătorești.

Dacă în cazul deciziei civile nr. 106 RC din 03 februarie 2010 a Tribunalului Neamț s-a menținut o hotărâre prin care s-a respins contestația, pe temeiul excepției autorității de lucru judecat, deci instanța prin hotărârea sa nu a analizat fondul litigiului, în cazul deciziei civile nr. 425 RC din 29 august 2005 a Tribunalului Neamț, instanța a analizat pe fond contestația. În ceea ce privește sentința civilă nr. 3656 din 07 decembrie 2009 a Judecătoriei Roman, s-a reținut că aceasta a fost modificată prin decizia civilă nr. 860 RC din 13 octombrie 2010 a Tribunalului Neamț, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat, cu consecința respingerii acțiunii în pretenții, soluția fiind astfel în acord cu decizia civilă nr. 106 RC din 03 februarie 2010 a Tribunalului Neamț.

Împotriva deciziei civile sus-menționate a formulat cerere de recurs la data de 21 ianuarie 2011, revizuenta SA A.R. SA, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: Curtea de Apel Bacău a înțeles să păstreze soluția Tribunalului Neamț, prin decizia civilă nr. 106 RC din 03 februarie 2010, apreciind că, în mod corect, instanța de fond a respins contestația la executare, constatând existența autorității de lucru judecat, dată de sentința civilă nr. 784 din 13 aprilie 2006 a Judecătoriei Roman, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 300 RC din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Neamț. Decizia Curții de Apel a fost dată astfel cu încălcarea dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc.

civ., care reglementează posibilitatea formulării contestației la executare împotriva oricărui act de executare. A susține că în analizarea identității de obiect se are în vedere specificul prestației bănești, iar nu actele de executare înseși, care fac obiectul contestației la executare, înseamnă golirea de conținut a dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ. Dacă instanța ar fi pornit în motivarea sa de la dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., ar fi constatat că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. referitoare la tripla identitate de părți, obiect și cauză. S-a susținut totodată că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., întrucât deși s-a invocat caracterul contradictoriu al deciziei civile nr. 106 RC din 03 februarie 2010 față de decizia civilă nr. 425 RC din 29 august 2005 a Tribunalului Neamț, instanța nu s-a pronunțat în niciun fel asupra acestei contradictorialități. Prin decizia civilă nr. 425 RC din 29 august 2005, instanța a admis contestația de executare având ca obiect formele de executare întreprinse în același dosar de executare silită nr. 54/2003, referitoare la suma de 12.824.000 RON, reprezentând drepturi salariale aferente lunii decembrie 2003. În aceste condiții, caracterul contradictoriu între deciziile Tribunalului Neamț, decizia civilă nr. 425 RC din 29 august 2005 și decizia civilă nr. 106 RC din 03 februarie 2010, este mai mult decât evident.

Nepronunțându-se în niciun fel asupra contradictorialității celor două hotărâri, instanța dă girul unor soluții neunitare, întrucât, pentru o singură ipoteză de fapt, sunt două soluții diferite. Analizând cu prioritate excepțiile invocate de intimatul V.V., Înalta Curte le apreciază ca nefondate, pentru următoarele considerente: Excepția tardivității recursului nu poate fi primită, întrucât termenul de declarare a recursului, respectiv de motivare a acestuia, de 15 zile, se calculează luând în calcul data de 12 ianuarie 2011 - așa cum rezultă din dovada comunicării deciziei - respectiv data de 21 ianuarie 2011 - așa cum rezultă din plicul anexat cererii motivate de recurs - ceea ce înseamnă că dispozițiile art. 303 alin. (2) C. proc.

civ. , cu referire la art. 301 C. proc. civ., au fost respectate. Excepției nulității recursului nu poate fi primită, întrucât din expunerea de motive a cererii de recurs rezultă critici ce pot fi încadrate în ipoteza vizată de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Cu prioritate, așa cum era firesc, instanța anterioară a reținut ca cererea de revizuire dedusă judecății a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în concret susținându-se că decizia civilă nr. 106 RC din 03 februarie 2010 a Tribunalului Neamț este potrivnică deciziei civile nr. 425 RC din 29 august 2005 a Tribunalului Neamț, respectiv sentinței civile nr. 3656 din 07 decembrie 2009 a Judecătoriei Roman.

În urma cercetării conținutului acestor hotărâri judecătorești, instanța a reținut că, în privința primei ipoteze invocate, lipsește un element esențial al cererii, anume contrarietatea hotărârilor, întrucât prin decizia civilă nr. 106 RC din 03 februarie 2010 a Tribunalului Neamț s-a menținut o hotărâre prin care s-a respins contestația pe temeiul excepției autorității de lucru judecat, în timp ce prin decizia civilă nr. 425 RC din 29 august 2005 a Tribunalului Neamț, instanța a analizat pe fond contestația. În privința celei de-a doua ipoteze invocate, s-a reținut că sentința civilă nr. 3656 din 07 decembrie 2009 a Judecătoriei Roman a fost modificată prin decizia civilă nr. 860 RC din 13 octombrie 2010 a Tribunalului Neamț, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat, cu consecința respingerii acțiunii în pretenții, soluția fiind astfel în acord cu decizia civilă nr. 106 RC din 03 februarie 2010 a Tribunalului Neamț.

În contextul datelor concrete ale dosarului pendinte, redate anterior, prima constatare ce se impune a fi făcută este aceea că instanța anterioară a ținut cont de faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, prevăzută de art. 322 și urm. C. proc. civ. , ce se exercită numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care constituie temeiul formal al cererii revizuentei, concretizează un remediu procesual doar pentru situația concretă în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, este pronunțată o hotărâre contrară.

Pentru ca o hotărâre să se impună însă, cu efectul autorității de lucru judecat într-un al doilea proces este necesar, potrivit textului de lege menționat, să fie vorba „de una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Altfel spus, tripla identitate de elemente - părți, obiect, cauză - la care face referire art. 1201 C. civ. reglementând conținutul excepției autorității de lucru judecat, trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanța să fi statuat în sens contrar primei judecăți. În speță însă, cererea de revizuire nu susține o astfel de situație, așa cum de altfel s-a reținut în expunerea de motive a deciziei atacate cu recurs. În privința cererii de recurs, deși s-au susținut în mod formal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., din analiza criticilor concrete formulate, cu evidență rezultă că prin acestea se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, pe motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii - este cazul deciziei civile nr. 106 RC din 03 februarie 2010, în legătură cu care s-a susținut că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează posibilitatea formulării contestației la executare împotriva oricărui act de executare. Critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., în sensul că deși s-a invocat caracterul contradictoriu al deciziei civile nr. 106 RC din 03 februarie 2010 fată de decizia civilă nr. 425 RC din 29 august 2005 a Tribunalului Neamț, instanța nu s-ar fi pronunțat în niciun fel asupra acestei contradictorialități, aceasta nu poate fi primită, întrucât instanța anterioară a redat în considerentele deciziei în mod explicit că nu există o situație de contradictorialitate, respectiv că sentința civilă nr. 3656 din 07 decembrie 2009 a Judecătoriei Roman a fost modificată prin decizia civilă nr. 860 RC din 13 octombrie 2010 a Tribunalului Neamț. Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul revizuentei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile tardivității și nulității recursului invocate de intimatul V.V. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta SC A.R. SA împotriva deciziei nr. 1455 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2012.