ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2327/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 282, pronunțată la data de 27 martie 2000, în dosarul nr. 3673/1999, Tribunalul Teleorman a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea Agricolă P.U. SA împotriva pârâtei SC A. SRL, a dispus rezilierea contractului de vânzare cumpărare nr. 26 din 21 iunie 1996, evacuarea pârâtei din spațiul ocupat F.C. și obligarea acesteia să plătească reclamantei suma de 53.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia civilă nr. 910, pronunțată la data de 6 iunie 2001, în dosarul nr. 2848/2000, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea, ca nefondată, și a obligat intimata să plătească apelantei suma de 95.085.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat și onorariu expert. Spre a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată a prețului bunului ce a format obiectul contractului nr. 26 din 21 iunie 1996, aspect ce înlătură incidența art. 1021 C. civ.

și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs intimata reclamantă, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Recursul este fondat. Astfel, examinarea actelor dosarului relevă că apelanta pârâtă, prin reprezentanții săi legali, a renunțat, conform înscrisului, autentificat, depus la dosar, la cererea sa de obligare a intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata apelului. Așa fiind, cum potrivit art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată și cum apelanta pârâtă a renunțat, în condițiile reglementate de art. 246 C. proc. civ., la această cerere, se constată că dispozițiile sus arătatului text legal, nu-și găsesc aplicarea în apel. Pentru aceste considerente, constatând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1), teza 1, alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica decizia atacată, în sensul că va înlătura obligarea intimatei reclamante la plata sumei de 95.085.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelanta pârâtă, menținând celelalte dispoziții ale acestei hotărâri.

Reținând că recurenta a solicitat plata cheltuielilor de judecată în această fază procesuală, având în vedere dispozițiile evocatului art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și culpa procesuală a intimatei SC A. SRL, Curtea va dispune obligarea acesteia să plătească recurentei suma de 3.150.000 lei, cu acest titlu, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, conform dovezilor existente la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta Societatea Agricolă P.U. SA, comuna Purani, jud. Teleorman, împotriva deciziei nr. 910 din 6 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică, în parte, decizia atacată, în sensul că înlătură obligarea reclamantei Societatea Agricolă P.U. Purani SA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 95.085.500 lei. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Obligă intimata-pârâtă SC A. SRL Brânceni la 3.150.000 lei cheltuieli de judecată în recurs. IREVOCABILĂ. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 aprilie 2003.