ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 252/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 10 iunie 2003, reclamantul B.C. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând, anularea Hotărârea nr. 414 din 6

iunie 2003 și recunoașterea calității sale de beneficiar al prevederilor Legii

nr.189/2000.

În

motivarea acțiunii reclamantul arată că s-a născut în perioada de refugiu a

părinților suferit aceleași persecuții pe motive etnice.

Curtea

de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr. 283 din 7 iulie 2003 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,

susținând în esență că, întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării

părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat din motive

etnice așa cum prevăd dispozițiile art.1 lit. c) din Legea nr.189/2000.

Recursul

este nefondat.

Este

necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 19 noiembrie 1941 în

comuna Hărănglab,  unde părinții se refugiaseră din localitatea de  domiciliu,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.

Potrivit

prevederilor art. 1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000,

beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6

situații enumerate.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și

scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având

în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât  persoana care a  suferit acele persecuții în mod nemijlocit,

cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta

este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au

refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice

și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această

situație.

Or, în

cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au

fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive

etnice, rezultă și din  împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate

prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci,

dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului

supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele

persecuțiilor din motive etnice,  a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași

drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada  refugiului, a

suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra

familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.

Soluția

Curții de apel fiind  legală și temeinică, urmează ca recursul să fie respins

ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr.

283/CA/2003–P din 7 iulie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  27 ianuarie 2004.