ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 510/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 21 martie 2003 reclamanta D.M. a solicitat anularea

Hotărârii nr. 4428 din 7 martie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și

obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a dispozițiilor

Legii nr. 189/2000.

În

motivarea cererii se arată că, întrucât s-a născut în perioada în care părinții

săi erau strămutați, beneficiază de prevederile acestui act normativ.

Curtea

de Apel Oradea prin sentința civilă nr. 169 din 21 aprilie 2003 a admis

acțiunea astfel cum a fost formulată.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând în

esență că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și ca

urmare nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu, din motive etnice.

Recursul

este nefondat.

Este

necontestat faptul că reclamanta, s-a născut la data de 5 decembrie 1941 în

localitatea Calatea din județul Bihor, unde părinții ei se  refugiaseră din

localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după

Dictatul de la Viena.

Potrivit

art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945 a  suferit persecuții etnice, aflându-se în una

dintre cele 6 situații enumerate.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul

cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii

pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective

în perioada arătată, din motive etnice.

Având

în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât  persoana care a  suferit acele persecuții în mod nemijlocit,

cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta

este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au

refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice

și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această

situație.

Or, în cauză este de

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au

fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive

etnice, rezultă și din  împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate

prin art. 3 din O.G.nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci,

dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului

supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele

persecuțiilor din motive etnice,  a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași

drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada  refugiului, a

suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra

familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.

Soluția

Curții de apel fiind legală și temeinică, urmează  ca recursul să fie respins

ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile

nr. 169/CA/2003 – P din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2004.