ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2374/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18

decembrie 2002, reclamanta B.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 2567 din 22 noiembrie 2002 și

obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că s-a născut în localitatea unde au fost refugiați părinții săi,

suferind greutățile refugiului alături de ei și apreciază că are același statut

de refugiat ca și ei.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

civilă nr. 45 din 20 ianuarie 2003, a admis acțiunea, a anulat actul

administrativ atacat și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea

de beneficiară a O.G. nr.105/1999.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând, în esență, că

reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și ca urmare, nu

avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate, decât cea de

domiciliu, din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că

reclamanta s-a născut la data de 25 iulie 1944, în localitatea Homorg, unde

părinții ei se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate depă Dictatul de la Viena.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6

martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6

situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonaței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a

născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Soluția curții de apel fiind legală

și temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 42/CA/2003 - P

din 20 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2003.