ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 360/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

331/CA/2002, pronunțată la data de 3 iunie 2002, în dosarul nr. 2060/CA/2002,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis acțiunea formulată de reclamanta F,M, și a anulat hotărârea nr. 943 din 2

aprilie 2000, adoptată de Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 din cadrul

Casei Județene de Pensii Bihor, care a fost obligată să-i recunoască

reclamantei, statutul de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată și

completată prin Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta, chiar dacă s-a născut

ulterior datei la care părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de

domiciliu, beneficiază de statutul acordat de prevederile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, ea dobândind la naștere statutul părinților săi.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și

9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și

aplicat în mod greșit prevederile legale în materie.

Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că

reclamanta s-a născut la data de 19 iunie 1941, în comuna Tulca, județul Bihor,

unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii, pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția curții de apel este

legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 331/CA/2002 – P din 3 iunie

2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 ianuarie 2003.