ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3808/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă 193/CA/2003 – P din 12 mai 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta U.D.E. și a anulat hotărârea nr. 4380 din 7 martie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor, care a fost obligată să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei statutul de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a reținut, în esență, că reclamanta, chiar dacă s-a născut ulterior datei la care părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de domiciliu, beneficiază de statutul acordat de prevederile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, el dobândind la naștere statutul părinților săi. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând greșita interpretare și aplicare a prevederilor legale în materie. Recursul este nefondat Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 28 ianuarie 1942 în orașul Sibiu, unde părinții se refugiase din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice: Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuții în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Din această perspectivă, concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, că un minor, mai ales la o vârstă fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi acceptată, fiind contrară ordinii publice și bunelor moravuri.

Soluția și motivarea adusă de prima instanță hotărârii pronunțate sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect și uman de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa. Față de considerentele expuse, recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 193/CA/2003 - P din 12 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2003.