CASE OF SHIKER v. UKRAINE

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE SHIKER v. UKRAINE (Declarația nr. 10614/02) JUDGMENT Strasburg 31 ianuarie 2006 FINAL 31/04/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Shiker v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Camera compusă din: J.-P. Costa Președintă Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze Doamna Mularoni Fura-Sandström, judecători și grefierul secțiunii Dollé, deliberat în privat la 10 ianuarie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data menționată anterior: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 10614/02) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Ivan Adamovich Shiker („reclamantul”), la 11 februarie 2002. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Z. Bortnovska. La 9 În septembrie 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTE CIRCUMSTANCESUL CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1952 și locuiește în orașul Belitskoye, regiunea Donetsk, Ucraina. La 24 aprilie 1998, Tribunalul Dobropolye a ordonat ca Mina Belitskaya, o întreprindere de stat, să plătească reclamantului UAH 15.675.40 în compensare pentru invaliditate profesională și pentru daune morale. Reclamantul nu a informat Curtea dacă a apelat sau nu împotriva acestei hotărâri. În iulie 1998 Serviciul Dobropolye Town Bailiffs a deschis procedura de executare. Între 1998 și 2003, hotărârea a fost executată în tranșe, plata finală fiind transferată la 10 noiembrie 2003. La 12 noiembrie 2003, Serviciul Bailiffs a încheiat procedura de executare, având în vedere aplicarea deplină a hotărârii din favoarea reclamantului. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Romashov v. Ucraina (n. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). HOTĂRÂREA 10. Reclamantul s-a plâns de o audiere nejustificată și de nerespectare a hotărârii Curții orașului Dobropolye din 24 aprilie 1998 în timp util. El a invocat art. 1 din Convenție, care prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” ADMISSIBILITATE Neexecutarea hotărârii 11. Guvernul a formulat obiecții cu privire la statutul de victimă al reclamantului și la epuizarea recoursurilor interne similare celor pe care Curtea le-a respins deja în cazul Romașov c. Ucraina (citat mai sus, §§ 23-33). Curtea consideră că prezenta obiecții trebuie respinse din aceleași motive. 12. Curtea concluzionează că plângerea reclamantului cu privire la neexecuție ridică probleme serioase de fapt și lege în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondurilor. Nu constată motive de declarare inadmisibilă. Alte plângeri 13. Curtea remarcă că, chiar presupunând că reclamantul a recurs împotriva hotărârii din 24 aprilie 1998, plângerea sa cu privire la o audiere neloială este prezentată într-un mod foarte general și Curtea nu este invitată să examineze presupusele erori de fapte și lege comise de autoritățile judiciare interne, în măsura în care nu se poate detecta nelegiuire a procedurii și deciziile achiziționate nu pot fi considerate arbitrare. În cadrul procedurii, reclamantul a putut prezenta toate argumentele necesare pentru apărarea intereselor sale și autoritățile judiciare le-au luat în considerare în mod corespunzător, prin urmare, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. II. MERITS 14. În observațiile lor, Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a articolului 1 din Convenție (ca în cazul Romașov, citat mai sus, § 37). 15. Reclamantul nu este de acord. 16. Curtea constată că hotărârea Curții de Orașul Dobropolye din 24 Aprilie 1998 a rămas parțial neexecut timp de mai mult de cinci ani și șase luni. De asemenea, aceasta remarcă că, în ciuda faptului că datoria a fost plătită reclamantului în tranșe, hotărârea a fost executată în întregime numai după comunicarea cererii la guvernul contestat. 17. Curtea reamintește că a constatat deja o încălcare a articolului 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu prezenta cerere (a se vedea, printre altele, Romașov Ucraina , menționată mai sus §§ 42-46). 18. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz, în consecință a fost o încălcare a articolului 1 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 19. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 20. Reclamantul a solicitat UAH 5.000 [1] în ceea ce privește prejudiciile morale. 21. Guvernul a susținut că reclamantul nu și-a justificat cererea și a susținut că constatarea unei încălcări ar constitui suficiente satisfacții. 22. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din convenție, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului suma solicitată de 829 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costurile și cheltuielile 23. Reclamantul nu a prezentat nici o cerere în temeiul acestui șef. Prin urmare, Curtea nu promite nicio atribuire. Dobânzile implicite 24. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. admisibilă plângerea reclamantului cu privire la întârzierea executării hotărârii în favoarea sa și inadmisibilă în restul cererii; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din convenție; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din convenție, EUR 829 (opt sute douăzeci și nouă de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data de decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 31 ianuarie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele [1] Aproximativ 829 euro („EUR”)

SECOND SECTION

CASE OF SHIKER v. UKRAINE

(Application no. 10614/02)

JUDGMENT

STRASBOURG

31 January 2006

FINAL

31/04/2006

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44

§

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Shiker v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

J.-P.

Costa

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

K.

Jungwiert

,

Mr

V.

Butkevych

,

Mr

M.

Ugrekhelidze

,

Mrs

A.

Mularoni

,

Mrs

E.

Fura-Sandström,

judges

,

and Mrs

S.

Dollé

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 10 January 2006,

Delivers the following judgment, which was adopted on the above

‑

mentioned date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 10614/02) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Ukrainian national, Mr Ivan Adamovich Shiker (“the applicant”), on 11

February 2002.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Z. Bortnovska.

3.

On 9

September

2003 the Court decided to communicate the application to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4.

The applicant was born in 1952 and lives in the town of Belitskoye, Donetsk region, Ukraine.

5.

On 24 April 1998 the Dobropolye Town Court ordered the Belitskaya Mine, a State enterprise, to pay the applicant UAH 15,675.40 in compensation for an occupational disability and for moral damage. The applicant failed to inform the Court whether he appealed against this judgment or not.

6.

In July 1998 the Dobropolye Town Bailiffs’ Service opened the enforcement proceedings.

7.

Between 1998 and 2003 the judgment was enforced in instalments, the final payment being transferred on 10 November 2003.

8.

On 12

November 2003 the Bailiffs’ Service terminated the enforcement proceedings in view of the full enforcement of the judgment given in the applicant’s favour.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

9.

The relevant domestic law is summarised in the judgment of

Romashov v. Ukraine

(no. 67534/01, §§ 16-18, 27 July 2004).

THE LAW

10.

The applicant complained about an unfair hearing and the State authorities’ failure to enforce the judgment of the Dobropolye Town Court of 24

April 1998 in due time. He invoked Article

6

§

1 of the Convention, which provides, in so far as relevant, as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law. ...”

I.

ADMISSIBILITY

Non-enforcement of judgment

11.

The Government raised objections regarding the applicant’s victim status and exhaustion of domestic remedies similar to those which the Court has already dismissed in the case of

Romashov v. Ukraine

(cited above, §§

23-33). The Court considers that the present objections must be rejected for the same reasons.

12.

The Court concludes that the applicant’s complaint of non-enforcement raises serious issues of fact and law under the Convention, the determination of which requires an examination of the merits. It finds no ground for declaring it inadmissible.

Other complaints

13.

The Court notes that, even assuming that the applicant appealed against the judgment of 24 April 1998, his complaint about an unfair hearing is presented in a very general manner and the Court is not called upon to examine alleged errors of facts and law committed by the domestic judicial authorities, in so far as no unfairness of the proceedings can be detected and the decisions reached cannot be considered arbitrary. Within the framework of the proceedings, the applicant was able to put forward all necessary arguments in defence of his interests, and the judicial authorities gave them due consideration. It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

II.

MERITS

14.

In their observations, the Government contended that there had been no violation of Article

6

§

1 of the Convention (as in the case of

Romashov

, cited above, § 37).

15.

The applicant disagreed.

16.

The Court notes that the judgment of the Dobropolye Town Court of 24

April 1998 remained partially unenforced for more than five years and six months. It also notes that, notwithstanding the fact that the debt was paid to the applicant in instalments, the judgment was enforced in full only after the communication of the application to the respondent Government.

17.

The Court recalls that it has already found a violation of Article

6

§

1 of the Convention in cases raising issues similar to the present application (see, among others,

Romashov

v.

Ukraine

, cited above, §§

42-46).

18.

Having examined all the material submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or convincing argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. There has, accordingly, been a violation of Article

6

§

1 of the Convention.

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

19.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

20.

The applicant claimed UAH

5,000

[1]

in respect of non-pecuniary damage.

21.

The Government maintained that the applicant had not substantiated his claim, and submitted that the finding of a violation would constitute sufficient just satisfaction.

22.

Making its assessment on an equitable basis, as required by Article 41 of the Convention, the Court considers it reasonable to award the applicant the requested sum of EUR

829 in respect of non-pecuniary damage.

B.

Costs and expenses

23.

The applicant did not submit any claim under this head. The Court therefore makes no award.

C.

Default interest

24.

The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Declares

admissible the applicant’s complaint about the delay in the enforcement of the judgment in his favour, and inadmissible the remainder of the application;

2.

Holds

that there has been a violation of Article

6

§

1 of the Convention;

3.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final according to Article

44

§

2 of the Convention, EUR

829 (eight hundred and twenty- nine euros) in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 31 January 2006, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Registrar

President

[1]

.

Around 829 euros (“EUR”)