ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5104/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin sub nr. 4594 din 22 aprilie 1997 reclamanții au chemat în judecată pârâții Primăria Drobeta Turnu Severin și R.A. L. Drobeta Turnu Severin, solicitând instanței să dispună restituirea imobilului situat în Drobeta Turnu Severin cu motivarea că acest imobil a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, fără titlu. În cauză, au formulat cerere de intervenție în interes propriu, intervenienții D.G. și D.M.D. prin care au solicitat respingerea acțiunii și obligarea R.A. L. Drobeta Turnu Severin să le încheie contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat la et.

1 din imobil cu motivarea că acțiunea reclamanților este tardivă aceștia nu locuiesc în imobilul în litigiu, iar intervenienții au dreptul să cumpere acest apartament. Prin sentința civilă nr. 2367/1998 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins acțiunea reclamanților invocând autoritatea de lucru judecat, întrucât reclamanții au mai cerut restituirea imobilului și la Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995. Reclamanții au declarat apel împotriva acestei hotărâri și în această fază, cauza a fost strămutată la Tribunalul Sibiu care, prin decizia civilă nr. 84/1999 a trimis cauza spre rejudecare pe fond la Judecătoria Sibiu. La această instanță, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că este o acțiune în revendicare întemeiată pe art. 480 C. civ.

și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, prin care au solicitat să le fie lăsat în deplină proprietare și netulburată posesie cele 2 etaje ale clădirii, întrucât prin Hotărârea nr. 5267/1996 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 le-a restituit în natură parterul imobilului revendicat. Cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Sibiu întrucât valoarea imobilului depășește 150.000.000 lei. Reclamanții au formulat încă o completare de acțiune prin care au solicitat să se constate nulitatea actului de naționalizare și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 195/1998 al intervenienților D. Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr. 668 din 12 decembrie 2000 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții împotriva pârâților Consiliul Local Drobeta Turnu Severin și R.A.

L. Drobeta Turnu Severin, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții D.G. și D.M. Au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie etajul II și apartamentele situate la etajul I, mai puțin apartamentul compus din 3 camere cumpărat de intervenienții D.G. și D.M. din imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, ca urmare a nevalabilității titlului în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea Statului Român. Au fost respinse celelalte capete de cerere. Instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului în baza unui titlu nevalabil, Decretul nr. 92/1950 fiind în contradicție cu Constituția în vigoare la acea dată, cu legile în vigoare și cu contractele internaționale la care România era parte.

S-a dispus restituirea etajului II și a apartamentelor de la etajul I, mai puțin cel ocupat de intervenienți, deveniți proprietari în baza contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 195 din 22 mai 1998 apreciindu-se că intervenienții au fost de bună credință. Împotriva acestei sentințe au declarat apel toate părțile din proces. Prin decizia civilă nr. 99/A din 18 aprilie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis ca fondat apelul declarat de reclamanți, a schimbat sentința atacată în sensul că, a admis în întregime acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanți împotriva pârâților Consiliul Local Drobeta Turnu Severin și R.A. L. cu sediul în Drobeta Turnu Severin. A constatat nulitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului în litigiu și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 195 din 22 mai 1998 încheiat între pârâta R.A.

L. Drobeta Turnu Severin în calitate de vânzătoare și intervenienți, în calitate de cumpărători privind apartamentul de 3 camere și dependințe situat la et. 1 al imobilului în litigiu. A obligat pe pârâți să predea reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu, în întregime. A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții D.G. și D.M. A respins ca nefondate apelurile formulate de pârâții Consiliul Local Drobeta Turnu Severin și R.A. L. Drobeta Turnu Severin și intervenienții în interes propriu D.G. și D.M. împotriva aceleiași sentințe civile. În motivare, instanța de apel a reținut că nu se poate susține buna credință a intervenienților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare atâta timp cât, acest contract s-a încheiat pe durata procesului, demersurile reclamanților pentru restituirea imobilului fiind cunoscute intervenienților.

S-a mai reținut că dispozițiile art. I din Decretul nr. 92/1950 erau în contradicție cu dispozițiile Constituției din anul 1948 care recunoșteau dreptul de proprietate, cât și cu dispozițiile art. 481 C. civ. potrivit cărora nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru motive de utilitate publică și după o justă și prealabilă despăgubire. Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenienții D.G., D.M.D. și pârâta R.A. L. Drobeta Turnu Severin, invocând nelegalitatea și netemeinicia deciziei în sensul că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu, actul de naționalizare s-a aplicat corect, imobilul fiind legal naționalizat că apartamentul situat la etajul 1 a fost vândut intervenienților cumpărători de bună credință, prin Legea nr. 112/1995, apartament deținut în calitate de chiriași.

Recursurile sunt nefondate. Cum motivele de recurs ale intervenienților și pârâtei R.A. L. Drobeta Turnu Severin sunt asemănătoare și pentru a evita repetările, ele vor fi tratate împreună. Reclamanții au investit instanțele judecătorești cu o acțiune în revendicare întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ. prin care au solicitat să le fie lăsată în deplină proprietate și netulburată posesie cele două etaje ale clădirii situate în Drobeta Turnu Severin, precizând că parterul imobilului le-a fost restituit în natură prin hotărârea comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995. Reclamanții au formulat o completare de acțiune prin care au solicitat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 195/1958 al intervenienților D.G.

și D.M.D. Prin această acțiune reală reclamanții-proprietari care au pierdut posesia bunului, au urmărit restituirea acestui bun de la posesorii neproprietari. Reclamanții au făcut dovada că imobilul în litigiu a aparținut lui T.N., autorul lor și a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950. Din probele administrate în cauză în fața instanței de fond, rezultă că autorul reclamanților nu făcea parte din nici una din categoriile de persoane prevăzute de Decretul nr. 92/1950. La data naționalizării era casier, fiind astfel exceptat de la naționalizare de dispozițiile art. II ale menționatului decret. Din probele administrate în cauză rezultă că actul de naționalizare nu a fost aplicat în mod corect.

În aceste condiții, imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, întrucât autorul reclamanților nu făcea parte din categoria de persoane ale căror imobile erau supuse naționalizării. În dosar, nu s-au făcut dovezi că s-ar fi acordat despăgubiri pentru etajul 2 al imobilului în litigiu și nu s-a dispus restituirea în natură a etajului I. Din acest punct de vedere, afirmațiile din motivele de recurs sunt total nefondate. În ceea ce privește modul în care instanța de apel a soluționat acțiunea, se reține că decizia recurată este temeinică și legală. Este nefondată afirmația din motivele de recurs, potrivit căreia, părțile contractante ale contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se cere, ar fi fost de bună credință.

Din probele existente la dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă atât intenția recurenților intervenienți, cât și a intimatei-pârâte R.A. L. Drobeta Turnu Severin de a face ineficientă hotărârea de restituire a întregului imobil către reclamanți și prin aceasta de a frauda dreptul lor de proprietate, ce rezultă din modul în care a fost încheiat contractul. Prin urmare, atât vânzătoarea, cât și cumpărătorii au încheiat contractul pentru apartamentul 3 al etajului 1 din imobil, cunoscând că adevărații proprietari, sunt reclamanții, iar pe rolul instanțelor judecătorești se afla acțiunea în revendicare a acestora, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat peste dispozițiile legale prevăzute de art. 1 alin. (6) din H.G.

nr. 11/1997, pe durata procesului demersurile reclamanților fiind cunoscute intervenienților. În aceste condiții, recurenții – intervenienți - cumpărători nu se găsesc la adăpostul convenabil al bunei credințe, căci aceasta este contrazisă de existența culpei și nu poate să-i apere pe aceștia de efectele juridice pe care o asemenea sancțiune le-ar putea avea asupra actului încheiat de subdobânditori. Așadar, instanța de apel a constatat legal și temeinic, având în vedere prevederile art. 480 C. civ. ce constituie temeiul de drept al acțiunii, că reclamanții au titlu valabil de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, iar statul care a devenit posesor prin Decretul nr. 92/1950, nu are acest titlu.

Cum reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate cu privire la imobilul revendicat, și cum intervenienții cumpărători au fost de rea credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 195 din 22 mai 1998, dat fiind că aceștia aveau cunoștință de existența pe rol a acțiunii în revendicare, acțiune imprescriptibilă, corect instanța de apel a soluționat acțiunea. Față de cele arătate se constată că, în speță, recursurile promovate sunt nefondate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de intervenienții D.G. și D.D.M. și de R.A. L. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei civile nr. 99/A din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.