ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5104/2003

Asupra

recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria

Drobeta Turnu Severin sub nr. 4594 din 22 aprilie 1997 reclamanții  au chemat

în judecată pârâții Primăria Drobeta Turnu Severin și R.A. L. Drobeta Turnu

Severin, solicitând instanței să dispună restituirea imobilului situat în

Drobeta Turnu Severin cu motivarea că acest imobil a fost trecut în mod abuziv

în proprietatea statului, fără titlu.

În cauză, au formulat cerere de intervenție în

interes propriu, intervenienții D.G. și D.M.D. prin care au solicitat

respingerea acțiunii și obligarea R.A.  L. Drobeta Turnu Severin să le încheie

contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat la et. 1 din imobil cu

motivarea că acțiunea reclamanților este tardivă aceștia nu locuiesc în

imobilul în litigiu, iar intervenienții  au dreptul să cumpere acest

apartament.

Prin sentința civilă nr. 2367/1998 Judecătoria

Drobeta Turnu Severin a respins acțiunea reclamanților invocând autoritatea de

lucru judecat, întrucât reclamanții au mai cerut restituirea imobilului și la

Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995.

Reclamanții au declarat apel împotriva acestei

hotărâri și în această fază, cauza a fost strămutată la Tribunalul Sibiu care,

prin decizia civilă nr. 84/1999 a trimis cauza spre rejudecare pe fond la Judecătoria

Sibiu.

La această instanță, reclamanții și-au precizat

acțiunea în sensul că este o acțiune în revendicare întemeiată pe art. 480 C.

civ. și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, prin care au solicitat să le

fie lăsat în deplină proprietare și netulburată posesie cele 2 etaje ale

clădirii, întrucât prin Hotărârea nr. 5267/1996 Comisia pentru aplicarea Legii nr.

112/1995 le-a restituit în natură parterul imobilului revendicat.

Cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului

Sibiu întrucât valoarea imobilului depășește 150.000.000 lei.

Reclamanții au formulat încă o completare de

acțiune prin care au solicitat să se constate nulitatea actului de

naționalizare și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 195/1998 al

intervenienților D.

Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr. 668

din 12 decembrie 2000 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții

împotriva pârâților Consiliul Local Drobeta Turnu Severin și R.A.  L. Drobeta

Turnu Severin, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de

intervenienții D.G. și D.M.

Au fost obligați pârâții să lase reclamanților

în deplină proprietate și posesie etajul II și apartamentele situate la etajul

I, mai puțin apartamentul compus din 3 camere cumpărat de intervenienții D.G. și

D.M. din imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, ca urmare

a nevalabilității titlului în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea

Statului Român.

Au fost respinse celelalte capete de cerere.

Instanța de fond a reținut că imobilul în

litigiu a fost trecut în proprietatea statului în baza unui titlu nevalabil,

Decretul nr.  92/1950 fiind în contradicție cu Constituția în vigoare la acea

dată, cu legile în vigoare și cu contractele internaționale la care România era

parte.

S-a dispus restituirea etajului II și a

apartamentelor de la etajul I, mai puțin cel ocupat de intervenienți, deveniți

proprietari în baza contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 195 din 22

mai 1998 apreciindu-se că intervenienții au fost de bună credință.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

toate părțile din proces.

Prin decizia civilă nr. 99/A din 18 aprilie

2001, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis ca fondat apelul

declarat de reclamanți, a schimbat sentința atacată în sensul că, a admis în

întregime acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanți împotriva

pârâților Consiliul Local  Drobeta Turnu Severin și R.A.  L. cu sediul în

Drobeta Turnu Severin.

A constatat nulitatea trecerii în proprietatea

statului a imobilului în litigiu și a constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 195 din 22 mai 1998 încheiat între pârâta

R.A.  L. Drobeta Turnu Severin în calitate de vânzătoare și intervenienți, în

calitate de cumpărători privind apartamentul de 3 camere și dependințe situat

la et. 1 al imobilului în litigiu.

A obligat pe pârâți să predea reclamanților în

deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu, în întregime.

A respins cererea de intervenție în interes

propriu formulată de intervenienții D.G. și D.M.

A respins ca nefondate apelurile formulate de

pârâții Consiliul Local Drobeta Turnu Severin și R.A. L. Drobeta Turnu Severin

și intervenienții în interes propriu D.G. și D.M. împotriva aceleiași sentințe

civile.

În motivare, instanța de apel a reținut că nu se

poate susține buna credință a intervenienților la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare atâta timp cât, acest contract s-a încheiat pe durata

procesului, demersurile reclamanților pentru restituirea imobilului fiind

cunoscute intervenienților.

S-a mai reținut că dispozițiile art. I din

Decretul nr. 92/1950 erau în contradicție cu dispozițiile Constituției din anul

1948 care recunoșteau dreptul de proprietate, cât și cu dispozițiile art. 481 C.

civ. potrivit cărora nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru

motive de utilitate publică și după o justă și prealabilă despăgubire.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

intervenienții D.G., D.M.D. și pârâta R.A.  L. Drobeta Turnu Severin, invocând

nelegalitatea și netemeinicia deciziei în sensul că imobilul în litigiu a

trecut în proprietatea statului cu titlu, actul de naționalizare s-a aplicat

corect, imobilul fiind legal naționalizat că apartamentul situat la etajul 1 a

fost vândut intervenienților cumpărători de bună credință, prin Legea nr. 112/1995,

apartament deținut în calitate de chiriași.

Recursurile sunt nefondate.

Cum motivele de recurs ale intervenienților și

pârâtei R.A. L. Drobeta Turnu Severin sunt asemănătoare și pentru a evita

repetările, ele vor fi tratate împreună.

Reclamanții au investit instanțele judecătorești

cu o acțiune în revendicare întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ. prin

care au solicitat să le fie lăsată în deplină proprietate și netulburată posesie

cele două etaje ale clădirii situate în Drobeta Turnu Severin, precizând că

parterul imobilului le-a fost restituit în natură prin hotărârea comisiei de

aplicare a Legii nr. 112/1995.

Reclamanții au formulat o completare de acțiune

prin care au solicitat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 195/1958

al intervenienților D.G. și D.M.D.

Prin această acțiune reală

reclamanții-proprietari care au pierdut posesia bunului, au urmărit restituirea

acestui bun de la posesorii neproprietari.

Reclamanții au făcut dovada că imobilul în

litigiu a aparținut lui T.N., autorul lor și a fost naționalizat prin Decretul

nr. 92/1950.

Din probele administrate în cauză în fața

instanței de fond, rezultă că autorul reclamanților nu făcea parte din nici una

din categoriile de persoane prevăzute de Decretul nr. 92/1950. La data

naționalizării era casier, fiind astfel exceptat de la naționalizare de

dispozițiile art. II ale menționatului decret. Din probele administrate în

cauză rezultă că actul de naționalizare nu a fost aplicat în mod corect.

În aceste condiții, imobilul a fost trecut în

proprietatea statului fără titlu valabil, întrucât autorul reclamanților nu

făcea parte din categoria de persoane ale căror imobile erau supuse

naționalizării.

În dosar, nu s-au făcut dovezi că s-ar fi

acordat despăgubiri pentru etajul 2 al imobilului în litigiu și nu s-a dispus

restituirea în natură a etajului I.

Din acest punct de vedere, afirmațiile din

motivele de recurs sunt total nefondate.

În ceea ce privește modul în care instanța de

apel a soluționat acțiunea, se reține că decizia recurată este temeinică și

legală.

Este nefondată afirmația din motivele de recurs,

potrivit căreia, părțile contractante ale contractului de vânzare-cumpărare a

cărui nulitate se cere, ar fi fost de bună credință.

Din probele existente la dosarul cauzei rezultă

fără putință de tăgadă atât intenția recurenților intervenienți, cât și a

intimatei-pârâte R.A.  L. Drobeta Turnu Severin de a face ineficientă hotărârea

de restituire a întregului imobil către reclamanți și prin aceasta de a frauda

dreptul lor de proprietate, ce rezultă din modul în care a fost încheiat

contractul.

Prin urmare, atât vânzătoarea, cât și

cumpărătorii au încheiat contractul pentru apartamentul 3 al etajului 1 din

imobil, cunoscând că adevărații proprietari, sunt reclamanții, iar pe rolul

instanțelor judecătorești se afla acțiunea în revendicare a acestora,

contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat peste dispozițiile legale

prevăzute de art. 1 alin. (6) din H.G. nr. 11/1997, pe durata procesului

demersurile reclamanților fiind cunoscute intervenienților.

În aceste condiții, recurenții – intervenienți -

cumpărători nu se găsesc la adăpostul convenabil al bunei credințe, căci

aceasta este contrazisă de existența culpei și nu poate să-i apere pe aceștia

de efectele juridice pe care o asemenea sancțiune le-ar putea avea asupra

actului încheiat de subdobânditori.

Așadar, instanța de apel a constatat legal și

temeinic, având în vedere prevederile art. 480 C. civ. ce constituie temeiul de

drept al acțiunii, că reclamanții au titlu valabil de proprietate cu privire la

imobilul în litigiu, iar statul care a devenit posesor prin Decretul nr. 92/1950,

nu are acest titlu.

Cum reclamanții sunt titularii

dreptului de proprietate cu privire la imobilul revendicat, și cum

intervenienții cumpărători au fost de rea credință la încheierea contractului

de vânzare-cumpărare nr. 195 din 22 mai 1998, dat fiind că aceștia aveau

cunoștință de existența pe rol a acțiunii în revendicare, acțiune imprescriptibilă,

corect instanța de apel a soluționat acțiunea.

Față de cele arătate se constată că, în speță,

recursurile promovate sunt nefondate și în conformitate cu dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile

formulate de intervenienții D.G. și D.D.M. și de R.A. L. Drobeta Turnu Severin

împotriva deciziei civile nr. 99/A din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Alba

Iulia.         Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.