ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3834/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cerere înregistrată la data de 7 iunie 2000 sub nr. 3708 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanții C.G., C.A., C.E., C.J., T.I. și F.O.E. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: - să oblige pârâtul să le lase în deplină proprietate și posesie terenul situat în București în suprafață de 500 mp. În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt moștenitorii lui C.C. și C.N. care au fost proprietarii imobilului în suprafață totală de 2130 mp teren cu construcții. Mai arată reclamanții că imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, iar ulterior atât construcțiile cât și terenul au fost expropriate succesiv prin mai multe decrete de expropriere, construcțiile fiind demolate, iar terenul fiind afectat parțial de detalii de sistematizare.

Reclamanții arată de asemenea că în prezent a rămas liberă o suprafață de 500 mp de teren pe care o revendică, întrucât nu este afectată de lucrări de utilitate publică. În drept acțiunea este întemeiată pe prevederile art. 480 și art. 481 C. civ. La data de 4 decembrie 2000 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că suprafața de teren pe care o solicită este de 583 mp în loc de 500 mp. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 1297 din 4 decembrie 2000, a admis acțiunea precizată formulată de către reclamanți și au obligat pe pârât să lase reclamanților în deplină proprietate și folosință terenul în suprafață de 583 mp (conform raportului de expertiză efectuat de expertul M.V.

pe care-l omologhează). Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că imobilul în litigiu a aparținut autorilor reclamanților și a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 apoi construcțiile au fost demolate, iar în prezent există o suprafață de teren de 583 mp care nu este afectată de detalii de sistematizare, conform constatării expertului. Față de această situație, instanța de fond, în baza art. 480 și art. 481 C. civ., a admis acțiunea reclamanților. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie. Se susține că imobilul a trecut legal în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, întrucât autorii reclamanților se încadrau în prevederile art. 1 din decret, având în proprietate 20 de apartamente.

Se arată deasemenea că exproprierea ulterioară a fost făcută în vederea realizării unor obiective de sistematizare și în acest sens s-a dispus demolarea construcțiilor, ceea ce înseamnă că a fost realizată cauza de utilitate publică, chiar dacă scopul nu a fost realizat în totalitate. Apelantul a susținut deasemenea că pe terenul în litigiu s-a edificat o construcție S+P+4E de către cumpărătoarea acestui teren, deci el nu mai are calitate procesual pasivă. S.C. H.T. SRL a formulat o cerere de intervenție în interesul pârâtului Consiliul General al Municipiului, solicitând respingerea acțiunii față de acesta ca neîntemeiată, întrucât imobilul în litigiu a trecut legal în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, reclamanții nefăcând dovada exceptării de la naționalizare.

Se susține de către intervenient, deasemenea, că pârâtul nu are calitate procesual pasivă pentru că terenul nu-i mai aparține. La data de 26 septembrie 2001 a decedat reclamanta C.J. și au fost introduși în cauză, în calitate de moștenitori ai acesteia, C.G., C.A., C.E., T.I.C.V. și F.O.E. Prin decizia civilă nr. 515 A din 22 noiembrie 2001, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul. A respins deasemena ca nefondată cererea de intervenție în interesul pârâtului. A respins excepția lipsei calității procesual pasive a apelantului-pârât. De menționat că instanța de apel a respins cererea de intervenție în interes propriu făcută de S.C. H.T. SRL.

Instanța de apel, în considerentele deciziei, a reținut referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului, că este nefondată, întrucât terenul ce formează obiectul litigiului a fost preluat în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950 și, ca atare, raportul juridic procesul trebuie să fie realizat și cu instituțiile ce reprezintă statul. În acest sens se mai reține că potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului prin care statul a preluat imobilul, iar statul este reprezentat la nivelul unităților administrativ teritoriale de Consiliile județene și în consecință pârâtul are calitate procesual pasivă.

S-a mai reținut în legătură cu imobilul proprietatea autorilor reclamanților compus inițial din 2130 mp teren și construcții că s-au dispus mai multe măsuri de trecere în proprietatea statului și anume; naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950 și apoi expropriere prin Decretul nr. 539/1973 și nr. 189/1988. Exproprierea terenului, reține instanța de apel, cu consecința desființării în totalitate a construcțiilor, s-a făcut în scop de utilitate publică care nu s-a realizat deoarece terenul revendicat, în suprafață de 583 mp, este liber de construcții sau detalii de sistematizare, având în vedere în acest sens concluziile expertizei tehnice efectuate de inginerul M.V. Față de această situație s-a apreciat că apelul formulat de către pârât este neîntemeiat și a fost respins, respingându-se pe cale de consecință și cererea de intervenție în interesul pârâtului, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâtul Municipiul București prin Primar General și intervenienta S.C. H.T. SRL în temeiul art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. De menționat că ambii recurenți invocă aceleași motive de casare; dezvoltarea acestora fiind, însă, foate puțin diferită. Față de această împrejurare, pentru a se evita repetările, enunțarea și analiza motivelor din ambele recursuri se va face concomitent. Astfel, în motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ambii recurenți arată că față de împrejurarea că din terenul revendicat în suprafață de 583 mp, o porțiune de 450 mp este, conform actelor de la dosar, în proprietatea intervenientei S.C.

H.T. SRL, acțiunea reclamanților în revendicare, îndreptată împotriva Consiliului General al Municipiului București, trebuia să fie respinsă constatându-se lipsa calității procesual pasive a acestuia. Mai arată recurenții că instanța de apel, fără să aibă în vedere actele existente la dosar și fără să administreze alte probe, a respins excepția lipsei calității procesual pasive. În cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurenții arată că instanța de apel a respins proba, cu efectuarea unei noi expertize tehnice cu toate că prima expertiză concluzionase că terenul nu este ocupat de construcții deși pe acesta era o construcție. În cel de al treilea motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenții arată că deși imobilul revendicat a fost inițial naționalizat și apoi expropriat, nici una din instanțe, nici cea de fond și nici cea de apel, nu au analizat condițiile naționalizării, ci doar pe cele ale exproprierii. Recurenții mai arată că dacă s-ar fi analizat condițiile în care s-a făcut naționalizarea, s-ar fi constatat că autorii reclamanților nu făceau parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare și în consecință, imobilul a fost preluat legal, prin naționalizare, de către stat. Reclamanții-intimați au depus o întâmpinare prin care solicită respingerea celor două recursuri, susținând că imobilul revendicat a fost preluat de stat fără titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 și, oricum, naționalizarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. I și II din Decretul nr. 92/1950.

Se mai susține în întâmpinare că terenul nu a ieșit niciodată din patrimoniul Municipiului București care are calitate procesual pasivă, înstrăinările succesive cu privire la terenul în litigiu nefiind legale. În subsidiar intimații-reclamanți arată în întâmpinare ca și în ipoteza în care s-ar considera valabilă vânzarea către S.C. H.T. SRL a suprafeței de 450 mp, Municipiul București tot ar avea calitate procesual pasivă cu privire la suprafața de 132 mp (582 mp – 450 mp). Recursurile sunt fondate. Este de reținut în primul rând că în conformitate cu prevederile art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului cauzei în situațiile în care „împrejurările de fapt au fost deplin stabilite”.

Pornind de la această prevedere legală urmează a constata că în cazul în speță aceste împrejurări nu au fost stabilite. Astfel, deși la dosarul cauzei există o serie de acte din care rezultă că pe teren există edificată o construcție P+4 și că înșiși reclamanții pe nota de probe solicită ca un obiect al expertizei să stabilească dacă construcția P+4 este amplasată pe terenul în litigiu, iar instanța, admițând această probă, a solicitat ca expertiza să stabilească dacă terenul în litigiu este sau nu ocupat de construcții, expertul a răspuns în concluziile expertizei ambiguu. Răspunsul expertului a fost „dacă instanța constată că cererea reclamanților este întemeiată, atunci propunem să se atribuie acestora la nr. 55, suprafața de teren de 583 mp, cea care nu a fost afectată de construcții publice sau detalii de sistematizare”.

Această concluzie a expertizei a fost preluată atât de către instanța de fond „în prezent o parte din teren este liber de construcții și nu face parte din vreun plan de sistematizare, nu există nici un motiv pentru care statul să dețină în continuare acest teren” cât și de instanța de apel care reține „că în prezent terenul în suprafață de 583 mp este liber de construcții sau detalii de sistematizare”. Cu ocazia judecării apelului au fost solicitate de către apelant probe cu înscrisuri și cu o nouă expertiză tehnică care să constate dacă pe terenul în litigiu se află construcții. Aceste probe au fost respinse de către instanța de apel cu motivarea „având în vedere că s-au efectuat la instanța de fond”.

Având în vedere această situație urmează a constata că motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. este întemeiat, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat în legătură cu actele existente la dosarul cauzei care atestă existența unei construcții P+4 pe terenul în litigiu, care sunt în contradicție cu situația pe care a reținut-o din expertiză – că nu există construcții pe teren. Mai mult chiar, respingând probele solicitate în apel cu acte și o nouă expertiză, cu motivarea că aceste probe au fost administrate, ceea ce echivalează cu o nepronunțate asupra acestor mijloace de apărare. Ca o consecință a nestabilirii situației exacte de fapt instanțele nu au putut stabili cu exactitate nici cadrul juridic al procesului.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au relatat o situație atipică, respectiv aceea prin care imobilul, proprietatea autorilor lor a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, iar apoi, deși era în proprietatea statului, a fost expropriat prin Decretele nr. 539/1973 și nr. 189/1988, iar construcțiile au fost demolate. Reclamanții și-au intitulat cererea ca acțiune în revendicare, arătând că ea „este admisibilă întrucât condiția efectuării lucrărilor de utilitate publice nu s-a îndeplinit”. În drept temeiul indicat au fost dispozițiile art. 480-481 C. civ. De menționat că prin întâmpinarea depusă în apel, reclamanții precizează că „noi am atacat în justiție numai măsurile de expropriere, care sunt mai radicale”.

Toate aceste aspecte nu au fost avute în vedere și nici elucidate de către instanțele de apel și fond și, în consecință, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de către recurenți este întemeiat. De reținut că totuși inițial imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950. Instanțele trebuiau să elucideze și aspectele legate de naționalizare și împrejurările cum un imobil naționalizat a fost apoi expropriat de două ori. Astfel fiind față de considerentele mai înainte arătate văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ. urmează a admite recursurile formulate de către pârât și intervenientul în interesul pârâtului și a casa hotărârile pronunțate de către instanța de apel și instanța de fond, trimițând cauza spre rejudecare instanței de fond.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează a elucida toate aspectele arătate în considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General și de intervenienta S.C. H.T. SRL împotriva deciziei nr. 515/A din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează, precum și sentința civilă nr. 1297 din 4 decembrie 2000 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul Municipiului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.