ÎCCJ, Decizia nr. 91/2003

Asupra recursului în anulare de față;

}n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 4 noiembrie 1999, reclamantul T.V. a chemat în judecată S.C. L.P.I. S.A. București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să dispună anularea hotărârilor din 26 septembrie 1999 a A.G.A. societății pârâte.

În motivarea acțiunii în anulare, reclamantul a arătat că hotărârile atacate, care priveau modificarea actului constitutiv, au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 11, art. 212 alin. (2) și art. 210 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale.

Prin sentința nr. 5838 din 25 noiembrie 1999, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea reclamantului T.V. și a dispus anularea hotărârilor adunării generale a S.C. L.P.I. S.A. București și a S.C. S S.A. Ploiești, ambele din data de 26 septembrie 1999.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că A.G.A. din 26 septembrie 1999 nu a fost convocată nici prin publicare în Monitorul Oficial sau într-un ziar de largă răspândire, nici prin scrisoare recomandată.

Totodată, s-au încălcat dispozițiile art. 124 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 cu privire la reprezentarea acționarilor, precum și dispozițiile art. 210 din același act normativ cu privire la evaluarea aporturilor în natură.

Împotriva hotărârii primei instanțe, pârâta S.C. L.P.I. S.A. București a declarat apel invocând încălcarea dreptului de apărare, cu referire la neregulata îndeplinire a procedurii de citare, precum și inadmisibilitatea acțiunii, în raport de lipsa calității de acționar a reclamantului, ca urmare a nevărsării la capitalul social a aportului în natură subscris. Totodată, s-a mai susținut că evaluarea aportului în natură la capitalul social, cu referire la acționarul M.Ș., a fost făcută în condițiile legii, de către doi evaluatori, sens în care pârâta a depus raportul de evaluare a celor 5 locomotive.

Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 641 din 25 februarie 2001, a respins apelul declarat de către pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondat.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că procedura de citare a pârâtei a fost legal îndeplinită și că prin judecarea acțiunii în anulare a hotărârii A.G.A. în ședință publică nu s-a produs acestei părți nici o vătămare.

Totodată, s-a mai reținut că administratorul-acționar M.Ș. a votat în temeiul unei procuri informe, așa încât în mod judicios s-a apreciat cu privire la nulitatea hotărârii A.G.A. atacate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta S.C. L.P.I. S.A. București a declarat recurs, reiterând motivele apelului.

Prin decizia nr. 4143 din 27 iunie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a respins recursul declarat de către pârâtă, ca nefondat, cu motivarea că viciile de procedură invocate nu sunt confirmate de actele dosarului și că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 121 din Legea nr. 31/1990, privitoare la adunările totalitare, întrucât reprezentarea acționarului majoritar este contrară prevederilor art. 124 alin. (5) din același act normativ.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

S-a susținut că A.G.A. societății comerciale pârâte s-a ținut la 26 septembrie 1999, în conformitate cu dispozițiile art. 121 din Legea nr. 31/1990, așa încât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 117 din același act normativ privind convocarea.

S-a mai susținut că ordinea de zi a A.G.A. a cuprins majorarea capitalului social, așa încât M.Ș. nu a depășit limitele mandatului dat de către acționarul T.V.

Ca atare, hotărârile adunării generale extraordinare a acționarilor S.C. L.P.I. S.A. București sunt legale, așa încât în mod neîntemeiat instanțele judecătorești au admis acțiunea reclamantului T.V. care, de altfel, nici nu a făcut dovada calității sale de acționar conform dispozițiilor Legii nr. 31/1990.

În concluzie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și pe fond respingerea acțiunii formulate de către reclamantul T.V.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:

În baza contractului de societate autentificat sub nr. 18216 din 25 septembrie 1996 a Biroului Notarului Public S.I. a fost constituită S.C. L.P.I. S.A. București, având ca acționari pe Ș.M., L.M., M.M., I. M. și M.L..

Structura acționariatului a fost modificată ulterior, prin retragerea din societate a acționarului L.M. și cooptarea în societate a numitului T.V., acesta deținând un număr de 7.000 acțiuni, în valoare totală de 35.000.000 lei, acoperită prin aport în natură constând într-un autovehicul marca Wolkswagen.

Prin procura autentificată sub nr. 453 din 28 august 1998 a Biroului Notarului Public Ioan Leș, acționarul T.V. a împuternicit pe acționarul M.Ș. „să îndeplinească toate formalitățile pentru majorarea capitalului social" al S.C. L.P.I. S.A. București.

La data de 26 septembrie 1999 a avut loc A.G.A., având la ordinea de zi majorarea capitalului social prin aport în natură adus de acționarul M.Ș.

La adunarea generală au participat acționarii reprezentând 100% din capitalul social, în sensul că au fost prezenți acționarii M.Ș., M.L., M.I. și M.M., precum și acționarul T.V. reprezentat de M.Ș., în baza procurii menționate.

A.G.A. a hotărât, în unanimitate, majorarea capitalului social.

Contractul de societate, cap. 3 Capitalul social, a fost modificat în sensul acestei hotărâri prin act adițional, modificarea fiind înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului.

Ca atare, în raport de probele administrate, criticile privitoare la identitatea dintre ordinea de zi a adunării generale și obiectul mandatului, precum și la ținerea adunării generale, la 26 septembrie 1999, în condițiile art. 121 din Legea nr. 31/1990, se constată a fi întemeiate.

Totodată, examinând procura se constată că aceasta are caracterul unui mandat comercial, intervenit între doi acționari, ambii având capacitatea de a contracta și de a îndeplini, fiecare în parte, acte de comerț în sensul legii comerciale, inclusiv de a propune și a aproba majorarea capitalului social al societății pârâte, așa încât aceasta îndeplinește condițiile art. 1532 C. civ. și art. 374 și urm.C. com.

Pe de altă parte, adunarea generală totalitară reglementată prin art. 121 din Legea nr. 31/1990 apare ca fiind o adunare specială, urmare a derogării de la dreptul comun.

În sprijinul legii societăților comerciale, acest caracter special, decurgând din posibilitatea înlăturării nesancționabile a obligației de convocare a acționarilor, este justificată de condițiile de ținere a acesteia.

Astfel, adunarea generală totalitară se poate ține dacă sunt întrunite două condiții: unanimitatea acordului acționarilor și totalitatea capitalului social.

Or, prezența de excepție și unanimitatea hotărârii justifică convingător inutilitatea convocării, respectării termenelor de convocare și publicitatea acesteia.

În fapt, într-un asemenea caz, îndeplinirea condițiilor legale în cele cinci componente: persoane abilitate a dispune convocarea, realitatea convocării, termene, conținutul predeterminat al convocării și publicitatea acesteia apar ca realizate, într-o altă modalitate prevăzută de lege, care satisface condiția garanției egalității acționarilor sub aspectul informării și participării la viața societății comerciale.

Prin urmare, dat fiind caracterul de excepție al adunării totalitare, validitatea constituirii acesteia și, pe cale de consecință, validitatea hotărârilor adoptate este condiționară de respectarea riguroasă, întocmai, a condițiilor legal prevăzute.

Or, îndeplinirea condițiilor de validitate a ținerii A.G.A., în prezenta cauză, este dovedită de probele dosarului.

Ca urmare a neobservării îndeplinirii condițiilor art. 121 din Legea nr. 31/1990, precum și a condițiilor de validitate a contractului de mandat, hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond, așa încât în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., invocat de procurorul general.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul în anulare, va casa decizia pronunțată în recurs, va admite recursul declarat de către pârâtă împotriva deciziei pronunțate în apel pe care o va modifica în sensul că va admite și apelul declarat de către aceeași parte împotriva hotărârii primei instanțe și va schimba în tot sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului T.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 4143 din 27 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Admite recursul declarat de către pârâta S.C. L.P.I. S.A. București împotriva deciziei nr. 641 din 25 februarie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială, pe care o modifică în sensul că:

Admite apelul declarat de către pârâta S.C. L.P.I. S.A. București împotriva sentinței nr. 5838 din 25 noiembrie 1999 a Tribunalului București, pe care o schimbă în tot, în sensul că:

Respinge acțiunea formulată de către reclamantul T.V.,  în contradictoriu cu pârâta S.C. L.P.I. S.A. București, cu sediul în București, privind anularea hotărârilor A.G.A. adoptate la 26 septembrie 1999.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2003.