ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 157/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 157/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Examinând recursurile declarate în
cauză de către reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor
Statului, cu sediul în București și de către Asociația Salariaților și
Conducerii SC A. SA, cu sediul în Slobozia, județul Ialomița, constată
următoarele:
Tribunalul Ialomița, prin sentința
civilă nr. 162 F din 9 aprilie 2001, a anulat, ca netimbrată, acțiunea
reclamantei, prin care se solicita obligarea pârâtei la plata sumei de
900.000.000 lei, reprezentând penalități de întârziere în executarea obligației
asumată prin contractul de vânzare-cumpărare a 51% din acțiunile societății,
având nr. 1189 din 28 august 1997, de a efectua programul investițiilor pe anii
1998 - 1999.
Secția a V a comercială a Curții de
Apel București a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentința primei
instanțe, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la
600.000.000 lei, reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 30%
raportat la suma de 2.000.000.000 lei, cât reprezintă volumul investițiilor
nerealizate în anii 1998 - 1999.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
au declarat recurs ambele părți.
Pârâta nu a înțeles să timbreze
recursul declarat cu suma de 10.822.500 lei taxă judiciară de timbru și timbre
judiciare de 50.000 lei, deși a fost citată, pentru termenul de 1 noiembrie
2002, cu această mențiune, situație în care acesta urmează a fi anulat, ca
netimbrat, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995.
Critica formulată de reclamantă este
întemeiată.
Conform art. 7.8.1. din contract,
„cumpărătorul se obligă ca, în cazul neefectuării investițiilor prevăzute la pct.
7.8., din vina sa, să plătească vânzătorului o penalizare egală cu 30% din suma
neinvestită, calculată la sfârșitul fiecărui an și cumulată”.
Față de această prevedere, calculul
făcut de instanța de apel este greșit.
Astfel, pentru neefectuarea
investițiilor de 1.000.000.000 lei în anul 1998, pârâta datora o penalitate de
300.000.000 lei (30%), iar pentru neefectuarea acelorași investiții nici în
anul 1999, mai datora 300.000.000 lei.
Pentru neefectuarea investițiilor
din anul 1999, în sumă de 1.000.000.000 lei, pârâta datora o penalitate de 300.000.000
lei.
Cumulate, cele trei sume dau un
total de 900.000.000 lei și nu de 600.000.000 lei, cât greșit a reținut prima
instanță, aplicând coeficientul de 30% la suma totală a investițiilor neefectuate
în cei doi ani.
Pentru acest motiv, recursul urmează
a fi admis, conform art. 312 C. proc. civ., modificându-se hotărârea atacată,
în sensul că pârâta va fi obligată la suma totală de 900.000.000 lei,
reprezentând penalizări pentru neefectuarea investițiilor planificate a fi
realizate în anii 1998 - 1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta
Asociația Salariaților și Conducerii de la SC A. SA Slobozia împotriva deciziei
nr. 1243 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială,
ca insuficient timbrat.
Admite recursul declarat de
reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva aceleiași decizii, modifică decizia
atacată, în sensul că obligă pârâta, Asociația Salariaților și Conducerii de la
SC A. SA Slobozia, la plata sumei de 900.000.000 lei, cu titlu de penalități.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi, 17 ianuarie 2003.