ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3884/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3884/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 20
august 2001, reclamantul M.A.T. a solicitat anularea deciziei nr. 8451 din 15
iunie 2001 emisă de Consiliul U.A.R. și a hotărârii adoptată de Adunarea
Generală Extraordinară a Baroului Brașov, la data de 10 mai 2001, pentru
alegerea decanului baroului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că, prin hotărârea din 5 martie 2001, Adunarea Generală a Baroului
Brașov l-a ales în funcția de decan al baroului, dar hotărârea a fost anulată
prin decizia nr. 8259 din 18 martie 2001 a Consiliului U.A.R. Reclamantul a
învederat că a contestat în justiție decizia de invalidare a alegerii sale și
că, anterior soluționării procesului și cu încălcarea prevederilor Legii nr.
51/1995, la data de 10 mai 2001, s-a procedat la alegerea altei persoane în
funcția de decan, hotărâre nelegal menținută de Consiliul Uniunii care, prin
decizia nr. 8451 din 15 iunie 2001, a respins contestația sa.
Prin sentința civilă nr. 1331 din 12
octombrie 2001, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a
admis acțiunea, a anulat decizia nr. 8451 din 15 iunie 2001 emisă de Consiliul
U.A.R. și a anulat parțial hotărârea din 10 mai 2001 a Adunării Generale
Extraordinare a Baroului Brașov, privind alegerea decanului baroului.
Hotărând astfel, instanța de fond a
reținut că, în mod nelegal, au fost organizate noi alegeri pentru funcția de
decan al Baroului Brașov la data de 10 mai 2001, când nu se soluționase
acțiunea în justiție formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 8259 din 18
martie 2001, de invalidare a alegerii sale, cu atât mai mult, cu cât executarea
deciziei respective a fost suspendată în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990,
prin încheierea dată la 4 aprilie 2001 de instanța de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe și în
termen legal, a declarat recurs pârâta U.A.R., solicitând casarea hotărârii în
baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În primul motiv de casare, s-a
invocat necompetența teritorială a instanței de fond, susținându-se că,
potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990, trebuia declinată competența în favoarea
Curții de Apel Brașov, în a cărei circumscripție domiciliază reclamantul.
Prin cel de-al doilea motiv de
casare, recurenta a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că
împotriva încheierii din 4 aprilie 2001 a declarat recurs și, conform art. 14
alin. (2) din Legea nr. 29/1990, recursul este suspensiv de executare, astfel
încât decizia de invalidare a alegerii reclamantului își producea efectele
juridice la data când au fost organizate noi alegeri pentru funcția de decan.
De asemenea, recurenta a arătat că au fost anulate hotărârile din 5 martie 2001
privind validarea candidaturii și alegerea reclamantului în funcția de decan
și, pe cale de consecință, la formularea acțiunii în justiție, reclamantul nu mai
era titular al unui drept recunoscut de lege care să fi fost vătămat prin
actele atacate în cauză.
La data de 20 septembrie 2002,
Baroul Brașov a formulat cerere de intervenție în interesul recurentei,
solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii ca
nefondate, cu motivarea că, față de calitatea părții chemată în judecată de
uniune profesională, nu este incidentă în cauză Legea nr. 29/1990 și că noul
decan a fost legal ales la data de 10 mai 2001, întrucât calitatea reclamantului
de decan a fost anulată pentru neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate în
funcția respectivă.
Analizând actele și lucrările
dosarului, Curtea va respinge ca nefondate recursul și cererea de intervenție
accesorie pentru următoarele considerente:
Lipsa de competență teritorială a
instanței care a soluționat cauza, a fost neîntemeiat invocată în recurs,
întrucât dispozițiile cuprinse în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 nu
stabilesc o competență teritorială absolută și reclamantul are dreptul să aleagă
între aceste norme prevăzute în favoarea sa și normele dreptului comun în
materie, aplicate în prezenta pricină prin sesizarea instanței de la sediul
pârâtului, conform art. 5 C. proc. civ.
Cel de-al doilea motiv de recurs
este, de asemenea, nefondat și urmează să fie respins.
Instanța de fond a constatat corect
nelegalitatea actelor atacate prin care s-a procedat la alegerea unui nou decan
al Baroului Brașov, deși la data de 4 aprilie 2001 a fost suspendată executarea
deciziei de invalidare a alegerii intimatului în aceeași funcție.
Încheierea de suspendare a
executării deciziei nr. 8259 din 18 martie 2001 a fost pronunțată de Curtea de
Apel București, secția de contencios administrativ, la 4 aprilie 2001 în
dosarul nr. 627/2001 și conform art. 9 alin. (2) din Lega nr. 29/1990, este
executorie de drept.
Apărarea recurentei privind
caracterul suspensiv de executare al recursului pe care l-a declarat împotriva
încheierii din 4 aprilie 2001 nu a fost formulată cu ocazia judecării pricinii
la instanța de fond. Această apărare nu poate fi examinată nici în recurs,
întrucât nu s-a dovedit existența unui recurs împotriva încheierii respective
și nici data la care a fost declarat.
Susținerea intervenientului privind
exceptarea actelor atacate de la aplicarea Legii nr. 29/1990 este nefondată.
Partea chemată în judecată, U.A.R. este constituită și funcționează ca organism
profesional pentru organizarea și controlul exercitării profesiei de avocat și,
în acest scop, i-au fost conferite prin Legea nr. 51/1995 atribuții de
autoritate publică, astfel încât actele sale sunt acte administrative de
autoritate supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului
administrativ. De altfel, în notele scrise, intervenientul confirmă această
natură juridică a actului emis de Uniunea Avocaților din România.
Susținerea privind lipsa unui drept
recunoscut de lege intimatului, care să fi fost vătămat prin actele atacate,
este, de asemenea, nefondată. Intimatul a fost ales în funcția de decan al
Baroului Brașov în Adunarea Generală a baroului din 5 martie 2001 și dreptul
astfel dobândit a fost vătămat prin organizarea de noi alegeri și respectiv,
prin alegerea unui nou decan, anterior soluționării litigiului în care a
contestat actele U.A.R, de invalidare a candidaturii și a alegerii sale.
Față de considerentele expuse și
constatând că, potrivit art. 304 și 304
1
C. proc. civ., nu există
motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca
nefondate recursul și cererea de intervenție accesorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de U.A.R.
împotriva sentinței civile nr. 1331 din 12 octombrie 2001 a Curții de Apel
București, secția de contencios administrativ și cererea de intervenție în
interesul recurentei formulată de Baroul Brașov, ca nefondate.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 14 noiembrie 2003.