ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1571/2003

La data de

8 aprilie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de Asociația Română de

Comunicații prin Cablu împotriva sentinței civile nr.950 din 17 octombrie 2002

a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea din data de 8 aprilie 2003, iar pronunțarea

deciziei s-a amânat la 15 aprilie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 18 iulie 2002, Asociația Română de Comunicații    prin Cablu a

solicitat ca în contradictoriu cu Oficiul Român pentru Drepturile de Autor să

se dispună anularea deciziei nr.55 din 14 mai 2002 emisă de pârât, ca nelegală.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că actul administrativ de autoritate o

vatămă în dreptul său subiectiv recunoscut de art. 131 alin.6 din Legea

nr.8/1996, și anume, dreptul de a plăti remunerațiile aprobate pe o perioadă de

3 ani, fără posibilitatea modificării lor înainte de expirarea acestui termen.

Prin

sentința civilă nr.950 din 17 octombrie 2002, Curtea de Apel București, Secția

de contencios administrativ a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța

a reținut că nu există un drept al reclamantei, recunoscut de lege și vătămat

prin emiterea deciziei O.R.D.A. nr.55 din 14 mai 2002.

Temeiul

juridic al acestui act administrativ îl constituie Hotărârea Guvernului

nr.71/2000, care autoriză pe pârât să medieze neînțelegerile dintre părțile

implicate, precum și o decizie anterioară emisă de aceeași autoritate publică

(nr.1 din 14 ianuarie 2002), necontestată de reclamantă.

Pe

de altă parte, s-a apreciat că prevederile art.131 alin.3 și 6 din Legea

nr.8/1996 nu sunt aplicabile în speță, deoarece părțile respective nu au ajuns

la un acord. Că în realitate, își regăsesc incidența dispozițiile art.131

alin.4 din lege, care conferă pârâtului atribuția de mediere și de desemnare a

comisiei de negociere.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Asociația Română de Comunicații

prin Cablu.

Recurenta

a susținut că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Instanța

de fond a omis să examineze toate dovezile administrate în cauză și care erau

hotărâtoare pentru justa dezlegare a pricinii.

A

precizat că în opinia sa, decizia nr.15 din 14 mai 2002 a fost emisă de pârât

cu nesocotirea dispozițiilor art.131 alin.6 din Legea nr. 8/1996, deoarece

cererea de avizare formulată de CREDIDAM și U.P.F.R. nu puteafi luată în

discuție mai devreme de 3 ani de la data aprobării tabelelor și metodologiilor

prin Hotărârea Guvernului nr.71/2000.

Recursul

este fondat.

Prin

Hotărârea Guvernului nr.71 din 28 ianuarie 2000 au fost aprobate metodologiile

privind utilizările prestațiilor artistice    muzicale fixate pe fonograme,

precum și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor

interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme.

Actul

administrativ cu caracter normativ a fost emis în temeiul și aplicarea art.131

alin.(1)-(4) din Legea nr.8/1996, privind dreptul de autor și drepturile

conexe.

Potrivit

dispozițiilor art.131 alin.6 din această lege, Oficiul Român pentru Drepturile

de Autor poate fi sesizat cu o nouă cerere de avizare a tabelelor și

metodologiilor în vederea modificării lor, de către oricare dintre părțile care

le-au negociat, dar nu mai devreme de 3 ani de la aprobarea lor, în ceea ce

privește remunerațiile stabilite procentual.

Rezultă

fără echivoc din normele juridice precitate că autoritatea publică pârâtă putea

fi sesizată cu o nouă cerere de avizare a tabelelor și metodologiilor prevăzute

în hotărârea guvernamentală, în vederea modificării lor, numai după expirarea

termenului de 3 ani de la data aprobării lor.

Cum

hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 53 din 3

februarie 2000, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor putea fi sesizat cu o

nouă cerere de avizare cel mai devreme la 4 februarie 2003.

În

speță, pârâtul a fost sesizat cu o astfel de cerere de către CREDIDAM și

U.P.F.R. – organisme de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiștilor

interpreți sau executanți și ale producătorilor de înregistrări sonore – în

ziua de 5 decembrie 2001 (filele 14-16).

Cele

două organisme de gestiune colectivă au invocat în preambulul cererii lor,

prevederile art.131 alin.6 din Legea nr.8/1996 care, astfel cum deja s-a

arătat, stabilesc că o nouă cerere de avizare nu poate fi făcută mai devreme de

3 ani de la data aprobării tabelelor și metodologiilor privind utilizările

prestațiilor artistice și drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți sau

executanți.

Este

deci indiscutabil, că prin emiterea deciziei nr.55 din 14 mai 2002, de

constituire cu începere de la 15 mai 2002 a comisiei de negociere a tabelelor

și metodologiilor pentru drepturile conexe, pârâtul a încălcat legea, care

recunoaște dreptul  reclamantei de a plăti remunerațiile aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr.71/2000, fără a se putea opera modificarea lor înainte

de expirarea termenului legal.

Având

în vedere aceste considerente ca și concordanța deplină care trebuie să existe

între normele legale și conținutul actelor administrative emise în baza celor

dintâi (ca o condiție esențială de validitate a acestor acte), se apreciază că

în mod eronat prima instanță a reținut inexistența dreptului subiectiv legitim

al reclamantei și a vătămării lui prin decizia O.R.D.A. nr.55/2002.

În

consecință, urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința iar în

fond, se va admite acțiunea introdusă de reclamantă și va fi anulat actul

administrativ normativ, ca nelegal.

Văzând

și dispozițiile art.304 pct.9 și 10 din Codul de procedură civilă, art.1, 11

alin.1 și 15 din Legea nr.29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Asociația Română de Comunicații prin Cablu împotriva

sentinței civile nr.950 din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel București –

Secția de contencios administrativ.

Modifică

sentința atacată și, în fond, admite acțiunea reclamantei.

Anulează

Decizia nr.55/ 14 mai 2002 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.