ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2175/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 18 din 16 aprilie 2001, Colegiul jurisdicțional Neamț a respins ca fiind rămasă fără obiect, contestația formulată de G.D. împotriva deciziei de imputare nr. 462 din 3 decembrie 2001, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 3.530.000 lei, către contestator.

S-a reținut pentru aceasta că decizia de imputare a fost revocată pe parcursul procesului, situație în care, cheltuielile ocazionate de contestator se datorează culpei instituției.

Prin decizia nr. 350 din 28 iunie 2001, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, reținând că decizia de revocare nu s-a dispus la primul termen de judecată, pentru a face în cauză aplicabile dispozițiile art. 275 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Direcția Generală a Fiananțelor Publice Neamț care, în esență, a susținut că întrucât revocarea a intervenit înainte de a se administra probe și a se soluționa fondul litigiului, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 275 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 C. proc. civ., „pârâtul, care a recunoscut la prima zi de înfățișare, pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară dacă nu a fost pus în întregime înainte de chemarea în judecată.

În cauză, reclamantul G.D. a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, pentru anularea deciziei de imputare nr. 462/2001 la 27 decembrie 2001, dată față de care, comunicarea deciziei de revocare la 26 martie 2002, al doilea termen în fața Colegiului jurisdicțional, nu poate fi asimilată cu recunoașterea pretențiilor avute în vedere de dispozițiile art. 275 C. proc. civ.

Aceasta, cu atât mai mult, cu cât prin întâmpinarea depusă la 23 ianuarie 2002, pârâta-recurentă nu numai că nu recunoaște pretențiile reclamantului, dar susține menținerea imputației emise în sarcina lui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Neamț, împotriva deciziei nr. 350 din 28 iunie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2003.