ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3874/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3874/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel
Brașov sub nr. 38/F/CA din 13 ianuarie 2003, reclamantul C.G. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâta Casa județeană de pensii Brașov, anularea hotărârii
nr. 64 / 2002 și obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri care să constate
că perioada 24 septembrie 1959 – 12 august 1961 se încadrează în prevederile
Legii nr. 309/2002, reclamantul arătând că, deși îndeplinea condițiile legale,
pârâta nu i-a recunoscut drepturile.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de
contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 79/F din 22 aprilie 2003 a admis
acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.G. în
contradictoriu cu pârâta Casa județeană de pensii Brașov și în consecință a
anulat hotărârea nr. 64/2002 emisă de Comisia pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999
și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre care să constate că perioada 24
septembrie 1959 – 12 august 1961 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr.
309/2002.
În motivarea soluției s-a reținut că, reclamantul
a făcut dovada cu livretul militar, că a efectuat stagiul militar în calitate
de muncitor, într-un detașament de muncă, organizat la Pitești, faptul că se
contestă de pârâtă acest drept, invocându-se tutela Ministerului Forțelor
Armate, iar nu a Ministerului Construcțiilor nefiind luat în soluționarea
cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în
termen, pârâta Casa județeană de pensii Brașov, susținând că potrivit H.G. nr. 1114/2002
privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.
309/2002 și adresei nr. 4087/2002 a CNPAS, pct. 3, reclamantul timbrează se
adresează în prealabil, cu o cerere U.M. 02405 Pitești în vederea eliberării
unui certificat după fișa de evidență militară, în care să fie nominalizată
denumirea detașamentului de muncă în care acesta a activat, întrucât
detașamentele de muncă la care se referă Legea nr. 309/2002 erau în subordinea
Ministerului de Construcții, iar nu în subordinea Ministerului Forțelor Armate,
susține recurenta că soluția pronunțată în lipsa acestei dovezi este nelegală
și netemeinică.
Examinând sentința atacată în raport cu
criticile formulate, probele administrate în cauză precum și dispozițiile
legale incidente pricinii se constată că recursul este fondat, pentru
considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5)
C. proc. civ. judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale
pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării
unei hotărâri temeinice și legale, putând ordona în acest sens, administrarea
probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Curtea constată că, în cauză, reclamantul a
depus la instanța de fond copia livretului militar, în care se înscrie: muncitor,
detașament muncă fără nominalizarea detașamentului în muncă.
În scopul clarificării situației urmează a se solicita
relații de la Ministerul Apărării Naționale, UM o2405 Pitești (Arhiva M.Ap.N),
aspect pe care instanța nu l-a avut în vedere, deși așa cum s-a precizat avea
această obligație, conform art. 129 C. proc. civ., sentința pronunțată fiind
nelegală.
În consecință, Curtea va admite recursul , va
casa sentința și în baza art. 313 C. proc. civ. va trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe care în soluționarea pricinii va avea în vedere
și dispozițiile art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa județeană de pensii
Brașov împotriva sentinței civile nr. 79/F din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel
Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza
aceleiași instanței spre rejudecare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13
noiembrie 2003.