ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4323/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

M.G., în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Brașov, a solicitat anularea hotărârii nr. 242/2002 emisă

de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să se

constate că perioada 28 aprilie 1960 – 8 februarie 1961 se încadrează în

prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, deși îndeplinea toate condițiile impuse de lege, pârâta, în mod

nejustificat, i-a refuzat recunoașterea drepturilor sale, susținând că

detașamentul de muncă în care și-a satisfăcut stagiul militar, nu este

nominalizat.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 80/F din 22

aprilie 2003, a admis acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantul a făcut dovada în condițiile art. 6 alin. (2) din Legea

nr. 309/2002, prin livret militar, că stagiul militar l-a efectuat în calitate

de muncitor într-un detașament de muncă organizat în Hunedoara.

Faptul că se contestă apartenența

acestor detașamente de muncă, invocându-se fie tutela Ministerului Forțelor

Armate, fie a Ministerului de Construcții, nu prezintă importanță în

soluționarea cauzei, întrucât s-ar ajunge la o nesocotire de a recompensa o

muncă prestată anterior ordonată de regimul acelei epoci pe criterii

ideologice.

La toate acestea se adaugă și

precaritatea actelor deținute de solicitanți, care, deși oficiale, le-au fost

înmânate cu numeroase ștersături și adăugiri neconfirmate prin semnătură și

parafă oficială din partea organului emitent, situație ce nu poate reprezenta,

în lipsa oricărei culpe din partea solicitantului, un contraargument pentru

obținerea beneficiilor legii.

Câtă vreme nu se contestă prestarea

muncii în timpul stagiului militar într-un detașament organizat în acest scop,

nu există motive pentru a excepta solicitantul de la recunoașterea drepturilor

sale. În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare

numai în parte a muncii celor care au efectuat stagiul militar în condiții

identice, dar cărora, datorită unor împrejurări formale, li se aplică un

tratament diferit și discriminatoriu.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, pârâta a declarat recurs, arătând că hotărârea a fost dată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor legale.

Se arată că este necesară nominalizarea

detașamentului de muncă în care a efectuat stagiul militar reclamantul,

situație în care comisia îi va soluționa în mod favorabil cererea acestuia.

La 25 noiembrie 2003, recurenta a

depus concluzii scrise în care arată că hotărârea pronunțată de comisie a fost

revizuită, în sensul admiterii cererii, situație în care consideră că acțiunea

reclamantului a rămas fără obiect.

Recursul este nefondat .

Prin Legea nr. 309/2002 s-au

recunoscut și acordat unele drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar

în cadrul Direcție Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961.

Conform art. 1 și 6 din Legea nr.

309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean român,

care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor

urmând a se face de casele teritoriale de pensii și a municipiului București,

la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Livretul militar dovedește că în

perioada 28 aprilie 1960 – 8 februarie 1961, reclamantul a efectuat stagiul

militar în detașament al serviciului muncii.

Cum hotărârea dată ulterior

constituie o problemă de executare a sentinței recurate, urmează a se reține

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și în consecință, în baza art. 312

C. proc. civ., recursul declarat urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 80/F din 22 aprilie 2003 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2003.