ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1392/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1392/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 14
august 2000, reclamanta SC V. SRL, comuna Mătăsari, județul Gorj, a chemat în
judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj și Ministerul Finanțelor
Publice, solicitând anularea procesului-verbal nr. 29699 din 11 noiembrie 1999,
hotărârea nr. 3 din 24 martie 2000 și dispoziția nr. 25 din 9 mai 2000, emise
de Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, precum și nr. 938 din 28 iunie
2000, a Ministerului Finanțelor Publice, precum și exonerarea de plata sumelor
imputate, stabilite în mod nelegal de organele de control.
Curtea de Apel Craiova, secția de
contencios administrativ, prin sentința nr. 605 din 30 august 2001, a admis
acțiunea reclamantei, a anulat actul de control din 11 noiembrie 1999,
hotărârea nr. 3 din 24 martie 2000, dispoziția nr. 25 din 9 mai 2000, emise de
Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj și dispoziția nr. 938 din 28 iunie
2000, a Ministerului Finanțelor Publice.
Considerând această hotărâre,
nelegală și netemeinică, Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj și
Ministerul Finanțelor Publice au declarat recurs, susținând, în esență, că
pentru a pronunța această sentință, instanța de fond și-a întemeiat în
realitate convingerea, numai pe concluziile raportului de expertiză, fără a
ține seama și de actele întocmite de organele de control, care se întemeiază pe
texte legale.
Recursul urmează a fi admis, pentru
următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor
dosarului rezultă că expertiza nu a răspuns și analizat aspectele legate de
operațiunile comerciale, care au excedat obiectul de activitate al reclamantei,
în sensul că a comercializat băuturi alcoolice, cafea etc. fără autorizație.
Întrucât expertiza efectuată și care
a fost avută în vedere la pronunțarea soluției, neanalizând toate aspectele
legate de activitatea reclamantei, se impune completarea ei.
De asemenea, Curtea apreciază că se
impune din oficiu ca eventualele cheltuieli în legătură cu onorariul, este
datorat de reclamantă, care a solicitat proba, astfel că urmează a suporta
echivalentul completării raportului de expertiză.
În raport cu cele arătate, recursul
urmează a fi admis, a se casa sentința atacată, cu trimitere spre rejudecare,
la aceiași instanță care va avea în vedere motivele de recurs, ca apărări ale
Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj și Ministerului Finanțelor
Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția
Generală a Finanțelor Publice Gorj, în nume propriu și în numele Ministerului
Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 605 din 30 august 2001 a
Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată, cu
trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 aprilie 2003.