ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1890/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

C.R.E.D.I.D.A.M. a chemat în judecată O.R.D.A.,

solicitând anulare parțială a actului nr. 1665 din 19 iulie 2001, prin care

pârâtul a dispus măsura de sistare a repartizării sumelor de bani colectate,

atât către membrii proprii, cât și către membrii celorlalte organisme de

gestiune colectivă (pct. a, b, c și d).

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că

această măsură este abuzivă, nesocotind dreptul său de a repartiza sumele de

bani colectate, precum și drepturile artiștilor interpreți sau executanți,

membri ai numitului C.R.E.D.I.A.M. de a primi respectivele sume.

A precizat că, în urma controlului efectuat în cursul

lunii aprilie, pârâtul a constatat că C.R.E.D.I.A.M. funcționează în condițiile

prevăzute de lege. Deși a formulat o reclamație administrativă, la data de 20

august 2001, demersul pentru revocarea actului administrativ de autoritate

supus controlului jurisdicțional, nu a condus la un rezultat favorabil.

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 1573 din 21 noiembrie 2001, a admis

acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Instanța reținut că dispozițiile art. 138 lit. b) din

Legea nr. 8/1996, nu conferă pârâtului și dreptul de a dispune sistarea

repartizării sumelor colectate, ci doar competența de a lua unele măsuri față

de organismele de gestiune colectivă aflate în subordonarea sa, inclusiv aceea

de avertizare în cazul încălcării legalității. Că, în speță, reclamantul a

încheiat protocoale cu toate organismele de gestiune colectivă beneficiare a

drepturilor bănești, iar repartizarea sumelor colectate s-a făcut în baza

regulamentului aprobat de O.R.D.A. prin Ordinul nr. 49 din 24 septembrie 1999.

S-a mai motivat că măsura dispusă prin actul atacat

vine în contradicție cu constatările organului de control, consemnate în

procesul verbal încheiat la 2 noiembrie 2001.

Hotărârea a fost atacată cu recurs de către pârâtul

O.R.D.A.

Recurentul a susținut că acțiunea reclamantului

trebuia respinsă deoarece acesta a încălcat. cu bună știință. dispozițiile

imperative conținute în art. 107 alin. (4), teza 2, din Legea nr. 1996, prin

repartizarea repetată către membrii proprii a unor drepturi din totalul sumelor

încasate și pentru membrii S.A.D.C.O., fără a se încheia. prealabil, protocolul

cerut de lege, fapt menționat în două procese verbale.

Pe de altă parte, emiterea unei adrese de

avertisment, nu putea fi reținută de instanță ca o depășire a competenței

organului emitent, decât cu riscul de a goli de orice conținut atribuțiile

O.R.D.A.

Recursul este fondat în sensul considerentelor ce se

vor expune în continuare.

Prin dispozițiile art. 137 alin. (1) din Legea nr.

8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe, O.R.D.A. a fost

instituit, ca organ de specialitate, în subordinea Guvernului, cu autoritate

unică pe teritoriul României în ceea ce privește evidența, observarea și

controlul aplicării legislației în domeniul dreptului de autor și al

drepturilor conexe.

Potrivit art. 138 alin. (1) lit. b) din aceeași lege,

O.R.D.A. acordă avize pentru constituirea ca persoane juridice, în condițiile

legii, a organismelor de gestiune colectivă și urmărește aplicarea legislației

de către organismele a căror constituire a avizat-o.

În raport cu această reglementare legală, în mod

greșit prima instanță a considerat că pârâtul și-a depășit competența, atunci

când, prin adresa nr. 1665 din 19 iulie 2001, a dispus sistarea de către

reclamantul C.R.E.D.I.A.M. a repartiției sumelor colectate către membrii

proprii și ai mai multor organisme de gestiune colectivă.

Temeiul măsurii respective l-a constituit lipsa

protocoalelor care stabilesc procedura de repartizare a sumelor colectate,

negociate de beneficiari.

În conformitate cu prevederile art. 107 alin. (4) din

Legea nr,8/1996, colectarea sumelor de bani datorate în temeiul alin. (1) se va

face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru un domeniu,

desemnat de O.R.D.A.

Procedura repartizării acestor sume între beneficiari

se va stabili printr-un protocol negociat între aceștia.

Curtea de Apel București a apreciat că măsura sistării

repartizării sumelor de către reclamant nu se justifică și are caracter

sancționator, referindu-se la protocoalele încheiate cu ceilalți beneficiari.

Concluzia respectivă nu își găsește, însă, suport

probator în piesele dosarului. Deși sunt enunțate în ordine cronologică, în

concluziile scrise, formulate de reclamant, acele protocoale lipsesc din dosar

(mai puțin protocolul încheiat cu S.A.D.C.O. – anexat ca act nou în recurs).

Soluția recurată rămâne deficitară și pentru

omisiunea primei instanțe de a examina, pe baza unor înscrisuri probatorii

concludente, situația plăților făcute efectiv de reclamant atât în favoarea

membrilor proprii, cât și către membrii celorlalte organisme de gestiune

colectivă.

În lipsa unei asemenea verificări nu se poate stabili

cu certitudine dacă intervenția autorității publice pârâte, concretizată în

emiterea adresei nr. 1665 din 19 iulie 2001, era sau nu justificată de

necesitatea curmării unei practici nelegale și pentru protecția drepturilor

legitime ale tuturor membrilor ce compun organismele de gestiune colectivă.

Față de considerentele expuse, urmează a se admite

recursul și a fi casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare,

aceleiași instanțe de fond (în vederea completării probelor cu acte, relații

cerute părților și, eventual o expertiză contabilă).

Văzând și dispozițiile art. 313 din C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de O.R.D.A., împotriva

sentinței civile nr. 1573 din 21 noiembrie 2001 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ .

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică astăzi 20 mai 2003.