ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1490/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Casa Centrală A.R., Cooperativa de

Credit Banca D. Ploiești, în reorganizare prin divizare totală, Cooperativa de

Credit D. Ploiești, Cooperativa de Credit D. București, Cooperativa de Credit

D. Brașov, Cooperativa de Credit D. Sighetul Marmației, au formulat recurs

împotriva hotărârii nr. 13 din 7 mai 2001 a Consiliului de Administrație al

Băncii Naționale a României și obligarea Băncii Naționale a României . la

avizarea prealabilă a cooperativelor cuprinse în Anexa nr. 3 pct. 1, la

hotărârea nr. 1 din 16 martie 2001 și ale căror cereri de avizare prealabilă de

constituire au fost respinse.

În motivarea cererii, recurentele au

arătat că Banca Națională a României le-a refuzat depunerea documentației, care

să ateste finalizarea proceselor de divizare demarate, inclusiv a bilanțului de

divizare, deși depunerea acestei documentații a fost acceptată altor

cooperative, prevăzute în Anexa nr. 2 la hotărârea nr. 1/2001.

De asemenea, recurentele au susținut

că termenele stabilite de funcționarii Băncii Naționale a României, pentru

depunerea documentelor, sunt contrare dispozițiilor Normelor Băncii Naționale a

României nr. 7/2000, care stabilesc termenul maxim de depunere de 15 zile,

înaintea intrării dosarului în analiza Consiliului de Administrație al Băncii

Naționale a României.

Referitor la transformarea

cooperativelor de credit în bănci populare, în vederea autorizării în

conformitate cu O.U.G. nr. 97/2000, recurentele au arătat că procesul a fost

blocat de disfuncția legislativă creată prin O.U.G. nr. 114/1999, care a blocat

fuzionarea și divizarea cooperativelor de credit în bănci populare, înființate

în baza Legii nr. 109/1996.

Prin cererea depusă la 23 ianuarie

2002, recurentele au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 și art. 23 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 200/2002, excepție care a fost respinsă prin Decizia

nr. 26 din 28 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea Constituțională.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Casa Centrală A.R. și cooperativele

de credit afiliate, au înregistrat sub nr. 47849 din 18 decembrie 2000, la

Banca Națională a României, cererea colectivă de autorizare, în vederea

obținerii avizului prealabil de constituire și reorganizare.

Conform art. 246

1

din

O.U.G. nr. 97/2000, modificată și completată prin O.U.G. nr. 272/2000,

recurentele aveau obligația să prezinte cel mai târziu, până la data de 23

februarie 2001, hotărârea adunării generale privind divizarea, bilanțurile de

divizare și înregistrarea cererii privind divizarea la instanța judecătorească

sau la Oficiul Registrului Comerțului.

Recurentele nu și-au îndeplinit

obligația de a depune bilanțurile de divizare, pe baza cărora Banca Națională a

României să verifice dacă entitățile rezultate din divizare înregistrează un

nivel pozitiv al activului net.

Din procesele-verbale încheiate la 2

și la 7 martie 2001 de către inspectorii Băncii Naționale a Românieim rezultă

că la datele respective nu existau bilanțuri de divizare.

Apărarea recurentelor că până la

data de 23 februarie 2001 nu au avut posibilitatea să depună bilanțul de

divizarem pentru că instanța de judecată nu a soluționat cererea de divizare,

este nefondatăm pentru că cererea trebuia adresată Oficiului Registrului

Comerțului, iar bilanțul contabil de divizare trebuia întocmit după hotărârea

Adunării Generale a Membrilor Cooperatori.

Cum aceste documente obligatorii au

fost prezentate de cooperativele prevăzute în Anexa nr. 2 a hotărârii nr.1 din

16 martie 2001 și care au primit avizul prealabil, condiționat însă de

modificarea sau completarea documentației depuse, recurentele au susținut

neîntemeiat că în soluționarea cererii lor au fost impuse alte termene și alte

condiții pentru avizarea prealabilă.

Cea de-a doua critică din recurs,

privind termenele stabilite de funcționarii Băncii Naționale a României, pentru

depunerea documentelor, urmează a fi respinsă, constatându-se că nu a fost

invocată în procedura administrativ-jurisdicțională, iar în prezenta cauză, nu

au fost dezvoltate motivele de fapt și de drept pentru care termenele acordate

determină nelegalitatea celor două hotărâri contestate.

Ultima apărare formulată în recurs

cu privire la incidența mai multor acte normative în cursul procesului de

tranformare a cooperativelor de credit în bănci populare va fi, de asemenea,

respinsă, constatându-se că aspectele astfel invocate nu fac obiectul

controlului judecătoresc, exercitat în condițiile Legii nr. 29/1990.

În consecință, Curtea va respinge ca

nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Centrală A.R. București,

Cooperativa de Credit B.D. Ploiești, Cooperativa de Credit D. Ploiești,

Cooperativa Credit D. București, Cooperativa de Credit D. Brașov și Cooperativa

de Credit D. Sighetul Marmației, împotriva hotărârii nr. 13 din 7 mai 2001 a

Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, precum și

împotriva hotărârii nr. 1 din 16 martie 2001 a Băncii Naționale a României, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 aprilie 2003.