ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 246/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 246/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
contestației în anulare de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința nr.2484/20 decembrie 2000 Tribunalul Cluj a admis, în parte, acțiunea
reclamanților N.I. și N.G. și în consecință a obligat-o pe pârâta Agenția de
Turism A.T. - S.C.”P.C.” S.R.L. la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de
daune morale.
Prin aceeași
sentință s-a respins capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor
materile și s-a dispus restituirea către reclamanta a cauțiunii în sumă de
250.000 lei.
Pentru
a hotărî astfel, instanța în baza probelor de la dosarul cauzei a reținut că reclamanții
au încheiat cu pârâta, în sezonul estival 2000 un contract pentru efectuarea
unei călătorii turistice cu destinația confom ofertei Coasta de Azur, Nice –
Franța. Că după plecarea din Cluj Napoca, înainte de a părăsi România turiștii,
între care și cei doi reclamanți au fost informați că vor fi cazați în Genova
Italia și nu la Nice – Franța. Instanța reținând situația de fapt prezentată de
reclamantă a ajuns la concluzia că prin schimbarea rutei și a locului de cazare
reclamanții nu au putut face dovada unui prejudiciu material ci numai a celui
moral determinat de schimbarea programului și disconfortul produs prin
realizarea excursiei în alte condiții decât cele din ofertă.
Împotriva
sentinței au declarat apel atât reclamantei cât și pârâta.
Prin
decizia nr.677 din 13 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul
2039/2001 a fost admis apelul reclamanților în sensul că s-a dispus
restituirea cauțiunii în sumă de 250.000 lei și s-a respins, ca nefondat apelul
pârâtei. S-a apreciat în ce privește fondul acțiunii promovată de reclamanți că
soluția instanței de fond este temeinică și legală în raport de probatoriile
administrate.
Împotriva
deciziei Curții de apel reclamanții – apelanți au declarat recurs susținând, în
esență că greșit le-a fost respinsă acțiunea pentru daune materiale în sumă de
600dolari SUA, deși au făcut dovada că pârâta nu și-a îndeplinit întocmai
obligațiile asumate prin contract ceea ce i-a supus la tensiuni și oboseală
creată de condițiile de cazare într-o altă locație.
Recursul
a fost respins, ca nefondat prin decizia nr.4062 din 28 iunie 2002 pronunțată
de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, în dosarul nr.1319/2002.
S-a
reținut că, instanța de apel a făcut o analiză minuțioasă a probelor și o interpretare
judicioasă prin care s-a făcut dovada că modificarea de program a fost adusă
la cunoștința turiștilor în momentul începerii călătoriei, conform clauzelor
contractuale și a fost acceptată de aceaștia deci și de către reclamanți. Nu
numai că au acceptat modificarea programului, dar au și beneficiat de
serviciile oferite de pârâtă astfel că cererea pentru daune materile nu este
dovedită și nu se justifică.
Împotriva
acestei ultime hotărâri reclamanții – recurenți au formulat contestație în
anulare.
Prin
motivele invocate este criticată soluția dată în recurs pe fondul cauzei,
invocându-se împrejurările de fapt raportate la clauzele contractului inițial
elemente ce au fost avute în vedere de către instanța de fond și apel respectiv
în recurs.
În drept,
contestația se întemeiază pe obligațiile art.318 pct.1 C. proc. civ.
Potrivit textului invocat, Hotărârile
instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație (în afara cazurilor
prevăzute de art.317 C. proc. civ.), când dezlegarea pricinii este rezultatul
unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l
numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de
modificare sau de casare.
Cum din
cuprinsul contestației în anulare nu rezultă invocarea nici unuia din cazurile
de mai sus, aceasta se va respinge ca nefondată.
Față de
considerentele de mai sus Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge
contestația în anulare formulată de contestatorii N.I. și N.G. împotriva
deciziei nr.4602 din 28 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția
comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședința publică, astăzi 22 ianuarie 2004.