ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1980/2003

Decizia nr.

1980                                                                                         Dosar

nr. 936/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 20 decembrie 2000 prin cererea înregistrată

la Judecătoria Piatra Neamț I.C. ș.a. au chemat în judecată Ministerul

Justiției, Tribunalul Neamț și Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării,

Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești solicitând

obligarea pârâților la restituirea sumelor încasate prin reținerea procentului

de 7% din salariul fiecăruia cu titlu de contribuție la fondul de asigurări

sociale de sănătate aferent  perioadei 1 ianuarie 2000 – la zi, cu aplicarea

coeficientului de inflație la data executării hotărârii și obligarea

Tribunalului Neamț și Ministerului Justiției la sistarea reținerilor începând

cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Judecătoria Piatra Neamț prin sentința civilă

nr. 1684 din 13 martie 2002 a admis acțiunea, a obligat pe Ministerul

Justiției, Tribunalul Neamț și Casa Asigurărilor de Sănătate OPSNAJ să

restituie reclamanților sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări

sociale de sănătate din luna ianuarie 2000 și până în luna februarie 2002,

reactualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective,

diferențiat pentru fiecare salariat în raport de data reținerii lunare și, să

sisteze reținerile începând cu luna martie 2002.

În esență instanța a reținut că, în raport de

Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, Legea de Organizare

Judecătorească nr. 92/1992 are caracterul de lege specială și întrucât legea

cadru este ulterioară Legii nr. 92/1992, ea nu poate modifica sau abroga decât,

în mod expres, legea specială anterioară.

Soluția instanței de fond a fost confirmată de

Curtea de Apel  Bacău, secția civilă, care prin decizia nr. 1113 din 3 iulie

2002 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției.

În temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. astfel

cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 59 din 27 aprilie 2001, Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în

anulare împotriva acestor hotărâri criticându-le ca fiind date cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În susținerea recursului în anulare s-a arătat,

că la art. 4 din Legea nr. 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării

pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședință

în România, la art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata

contribuției, iar la art. 9 sunt nominalizate persoanele care au calitate de

asigurat, fără plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, magistrații

și personalul auxiliar de specialitate nefiind incluși printre persoanele

exceptate de la plata acestei contribuții.

Se mai arată în motivele recursului în anulare,

că la art. 6 lit. d) din Legea asigurărilor sociale sunt prevăzute categoriile

de persoane care nu sunt obligate la plata  contribuției și a căror situație

este reglementată prin legi speciale precum Decretul Lege nr. 118/1990, Legea

nr. 44/1999 și Legea nr. 42/1990, dar, cu condiția să nu realizeze alte

venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi.

Recursul în anulare este fondat și

va fi admis pentru un motiv de ordine publică invocat din oficiu de instanță.

Din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului se

reține că, litigiul declanșat de magistrații și personalul auxiliar de

specialitate din cadrul Tribunalului Piatra Neamț la data de 20 decembrie 2000,

soluționat în fond de Judecătoria Piatra Neamț prin sentința civilă nr. 1684

din 13 martie 2002 și în recurs prin decizia nr. 1113 din 3 iulie 2002 a Curții

de Apel Bacău, secția civilă, are ca obiect un conflict de drepturi.

Art. IV din O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999

privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea

judecătorească în vigoare la data soluționării litigiului, prevede o normă de

competență materială privind conflictele de muncă, în favoarea judecătoriei în

primă instanță și în favoarea tribunalului ca instanță de recurs.

Textul se coroborează cu reglementările cuprinse

în art. 71 și art. 79 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor

de muncă, precum și cu art. 1, pct. 1 și art. 2 pct. 3  (modificat prin O.U.G.

nr. 59/2001)  C. proc. civ. în vigoare la data când s-a pronunțat sentința recurată

și potrivit  cu care hotărârile pronunțate de judecătorii, sunt susceptibile

doar de calea de atac a recursului (nu și de apel), în competența de

soluționare a tribunalului.

Față de cele ce preced, recursul în anulare

urmează a fi admis și în consecință, urmează a fi casată decizia pronunțată de

Curtea de Apel Bacău trimițându-se cauza pentru soluționarea recursului,

Tribunalului Iași în conformitate cu art. 313 C. proc. civ., întrucât

interesele bunei administrări a justiției o cer.

Cu ocazia soluționării recursului tribunalul

urmează a avea în vedere atât motivele de recurs invocate de Ministerul

Justiției cât și motivele recursului în anulare invocate de Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 1113 din 3 iulie

2002 a Curții de Apel Bacău, secția civilă,  și trimite cauza la Tribunalul Iași

pentru soluționarea recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 mai 2003.