ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 483/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 17 din 18 ianuarie

2001, Curtea de Apel Iași a admis recursul declarat de pârâtul Consiliul Local

al municipiului Cluj Napoca, împotriva sentinței civile nr. 1030 din 10 iulie

2000, a Tribunalului Iași, a casat sentința atacată și în fond, a respins

acțiunea formulată de reclamantul Prefectul județului Cluj, în contradictoriu

cu Consiliu Local al municipiului Cluj Napoca, având ca obiect anularea

hotărârii nr 584 din 28 octombrie 1999, adoptată de pârât.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare, Prefectura județului Cluj, reprezentată de prefectul

V.S., în baza dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

nr. 217/CA din 28 mai 2001, a respins contestația în anulare, reținând, în

esență, că prioritar examinării motivelor de fond expuse în contestația în

anulare, se impune a se analiza dacă Prefectura are calitatea procesuală activă

și deci, poate uza și de această cale de atac și concluzionând că nefiind parte

în proces, Prefectura județului Cluj nu putea promova calea extraordinară de

atac a contestației în anulare. Totodată, s-a reținut că în cauză, calitatea de

reclamant a avut-o Prefectul județului Cluj, iar nu Prefectura și că

dezbaterile atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, au avut loc în

contradictoriu tot cu Prefectul, nu cu Prefectura.

Împotriva deciziei nr. 217/CA din 28

mai 2001, a Curții de Apel Iași, Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, la propunerea Ministrului Justiției, a declarat recurs

în anulare, susținând că hotărârea judecătorească criticată a fost pronunțată

cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond, aceasta fiind și vădit netemeinică.

În principal, prin recursul în

anulare formulat în cauză s-a susținut că deși Curtea de Apel Iași, învestită

cu soluționarea căii extraordinare de atac, a contestației în anulare, a

ridicat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a Prefecturii

județului Cluj, totuși, aceasta, a soluționat excepția, fără a o pune în

discuția părților, încălcând astfel dispozițiile art. 129 și art. 306 alin. (2)

C. proc. civ.

Prin recursul în anulare s-a mai

susținut că, în speță, contestația în anulare trebuia interpretată prin prisma

art. 135 din Legea nr. 215/2001, în vigoare la data soluționării cererii, care

îi conferă Prefectului, în calitatea sa de reprezentant al Prefecturii, dreptul

de a formula cereri în justiție, considerând totodată că Prefectura nu are

personalitate juridică și nici atribuții stabilite de lege în sarcina sa.

Examinând decizia atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate în cauza și dispozițiile legale

incidente pricinii, se constată că recursul în anulare este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

129 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul, în tot cursul procesului, veghează la

respectarea dispozițiilor legale și are îndatorirea să facă respectate și să

respecte el însuși, principiul contradictorialității și celelalte principii ale

procesului civil.

Principiul potrivit căruia motivele

de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanță, care este, însă,

obligată să le pună în dezbaterea părților, își găsește consacrarea

legislativă, și în dispozițiile art. 129 alin. (4), art. 306 alin. (2), art.

136 și urm. C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că

excepția lipsei calității procesuale este o excepție de ordine publică, ce are

caracter dirimant, este necesară punerea acesteia în discuția părților.

În cauză, Curtea de Apel Iași a

ridicat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a Prefecturii

județului Cluj, fără, însă, ca aceasta să fie pusă în discuția părților.

Astfel, din practicaua deciziei

atacate, rezultă fără echivoc faptul că instanța a pus în dezbatere, numai

excepția tardivității introducerii cererii, iar nu și excepția lipsei calității

procesuale active a Prefecturii județului Cluj.

În plus, chiar dacă în dispozitiv,

instanța nu s-a pronunțat în mod expres asupra excepției lipsei calității

procesuale active, totuși, din motivarea hotărârii rezultă cu certitudine că

respingerea contestației în anulare s-a întemeiat pe faptul că această cerere a

fost formulată de Prefectura județului Cluj, iar nu de către Prefect, considerat

a fi, singura autoritate abilitată de lege care putea formula cereri în

justiție.

Prin urmare, constatându-se că

instanța care a soluționat contestația în anulare, nu a procedat legal,

referitor la excepția calității procesuale active, se va admite recursul în

anulare, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

Desigur, cu ocazia rejudecării

contestației în anulare, instanța va avea în vedere toate dispozițiile legale

privind atât discutarea în contradictoriu, cât și soluționarea în fond a

excepției invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva deciziei nr. 217/CA din 28 mai 2001, a Curții de Apel Iași.

Casează hotărârea atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 februarie 2003.