ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
B.F., în contradictoriu cu Casa
Județeană de Pensii Satu Mare, a solicitat anularea hotărârii nr. 1710 din 5
august 2002, emisă de pârâtă și obligarea ei să-i recunoască calitatea de
beneficiară a O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, cu
modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi, respectiv
Sisești, județul Maramureș, astfel că beneficiază de statutul de refugiat.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința
nr. 17/CA/2003 din 7 ianuarie 2003, a admis acțiunea, reținând că strămutarea
din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice este o modalitate de
persecuție etnică, ce a durat pe toată perioada strămutării, constând în
privarea persoanei de folosirea locuinței sale și a tuturor bunurilor din
localitatea de domiciliu și obligarea să accepte condițiile ce i s-au putut
oferi în localitatea în care a fost strămutată. De acest regim beneficiază și
copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, el având
același statut ca și părinții.
Considerând hotărârea netemeinică și
nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea
sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamanta s-a născut în
perioada refugiului.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr.
105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu
începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit
persecuții din motive etnice, după cum urmează lit. c) a fost strămutată în
altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000 în art. 2, persoanelor strămutate
în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele
expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de
populație, ca urmare unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de
domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce
durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și
copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același
statut ca aceștia, perioada fiind de la nașterea lui și data retrocedării
pământului românesc.
În consecință, soluția instanței
fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.
proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 17/CA din 7 ianuarie 2003
a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 6 iunie 2003.