ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 823/2003

Decizia nr.823 Dosar nr.851/2002 S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții L.V., L.M., R.I., R.V., C.L., O.E.și I.E.și de S.C.”U.”SA împotriva deciziei nr. 199 A din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia. La apelul nominal s-au prezentat: recurenții-pârâți toți reprezentați de avocat C.L.și intimata-reclamantă G.F.reprezentată de avocat B.T., lipsind S.C.”U.”SA, Primăria Municipiului Sibiu, prin Primar și intimații-intervenienți G.E.,G.A., G.U.G.și G.W.H. Avocații C.L.și B.T. depun taxele judiciare de timbru conform dispozițiilor încheierii din data de 22 octombrie 2003 (filele 48 – 53). Nefiind chestiuni prealabile Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor cu care a fost investită.

Avocat C.L.solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate. Avocat B.T. solicită respingerea recursurilor. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr.156/19 martie 2001 a respins acțiunea formulată de reclamanta G.F.împotriva pârâților: Statul Român, reprezentat prin Primarul Municipului Sibiu, S.C.“U.” SA Sibiu, L.V., C.L., R. I., O.E., I.E., L.M., R.V.. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cererea de restituire în natură a imobilului situat în CF 11357 Sibiu nr.top. 2672/412, 2673/2 formulată de reclamantă, în contradictoriu cu Comisia pentru aplicarea Legii 112/1995 de pe lângă Consiliul Județean Sibiu, a fost respinsă iar dispozițiile acesteia nu au fost contrazise prin vreo hotărâre judecătorească.

S-a mai arătat și faptul că chiriașii care au cumpărat imobilele din litigiu au fost cumpărători de bună credință. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr.199/28 martie 2001, a admis recursul declarat de reclamanta G.F.împotriva sentinței civile nr. 156/19 martie 2001 a Tribunalului Sibiu, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis acțiunea introdusă de reclamanta G.F.împotriva pârâților Statul Român prin Primarul Municipiului Sibiu, S.C.“U.” SA Sibiu, L.V., C.L., R.I., O.E., I. E., L.M.

și R.V., precum și cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienții G.E.W., G.A., G.U.G.și G.W.H.și pe cale de consecință s-a constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâții I.G., L.V., C.L., R.I., O.E.și RAGCL Sibiu, având numerele: 3214/1997, 3213/1997, 3210/1997, 3211/1997 și 3212/1997; s-a dispus restabilirea situației anterioare în CF în sensul restabilirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în favoarea foștilor proprietari G.G.W.și G.R.. Pentru a hotărî astfel instanța de apel, a reținut că imobilul în litigiu este situat pe raza Municipiului Sibiu, str. Lungă nr. 15 cuprins în CF 11357, nr.top. 2672/4/2 și nr. 2673/2, care are nr. 76/1956.

Imobilul respectiv a aparținut autorilor: G.G.W. și G.R. și a fost naționalizat în mod abuziv conform Decretului nr. 92/1950. S-a mai reținut și faptul că chiriașii-intimați nu au fost de bună credință atunci când au cumpărat imobilul în litigiu, ci, dimpotrivă, au fost de rea credință acționând în sensul cumpărării, deși cunoașteau faptul existenței cererii de retrocedare, fiind somați.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs pârâții: L.V., L.M., R.I., R.V., C.L., O.E.și I.E., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală – invocând art. 304 pct. 9 C.proc.civ., deoarece: - contractele de vânzare-cumpărare nr.3214/1997, 3213/1997, 3210/1997, 3211/1997 și 3212/1997 au fost încheiate cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 9 și 14 din Legea 112/1995, respectiv după ce cererea de restituire în natură a imobilului formulată de reclamanta G.F.a fost respinsă prin decizia nr. 406/1996 a Comisiei pentru aplicarea Legii 112/1995 de pe lângă Consiliul Județeană, rămasă definitivă la data de 14 martie 1997; - Pârâții (cumpărători) au fost de bună credință în momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare mai sus enunțate, deoarece au fost respectate prevederile art. 9 și 14 din Legea nr.112/1995; - invocarea de către reclamantă a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 11/1997 în faza de apel nu are nici o relevanță, de vreme ce cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului în litigiu a fost respinsă prin Hotărârea nr. 406/1996 a Comisiei de aplicare a Legii nr.112/1995 de pe lângă Consiliul Județean Sibiu; Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Obiectul litigiului dintre reclamanta G.F.pe de o parte și pârâții: Statul Român prin Primarul Municipiului Sibiu, RAGCL Sibiu, I.G., L.V., C.L., R.I., O.E.,

pe de altă parte, îl constituie imobilul situat în Sibiu, str. Lungă nr. 15 cuprins în CF 11357, nr.top. 2672/4/2 și 2673/2 care are nr.76/1956. Imobilul mai sus menționat a aparținut autorilor reclamantei, respectiv: G.G.W.și G.R.. El a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950. Imobilul în litigiu a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3214/1997, 3213/1997, 3210/1997, 3211/1997, 3212/1997, cumpărătorii imobilului au fost pârâții: I.G., L.V., C.L., R.I., O.E., iar vânzătoarea a fost RAGCL Sibiu – f. 65 – 74 din dosarul de fond. Instanța de apel și-a motivat decizia prin care a admis apelul declarat de reclamanta G.F.împotriva sentinței civile nr. 156/19 martie 2001 a Tribunalului Sibiu, în sensul că pârâții-cumpărători ai imobilului în litigiu au fost de rea credință în momentul cumpărării imobilului.

Anularea titlului de proprietate al transmițătorului de titlu oneros a unui imobil nu atrage anularea actului în ce privește pe subachizitor, în cazul în care acesta este de bună -credință. Conform art. 1899 alin. 2 C. civ., buna-credință se presupune totdeauna, iar reaua-credință trebuie dovedită. În speță reținerea de către instanța de apel a faptului că pârâții au fost de rea credință în momentul cumpărării imobilului în litigiu, fără însă să facă dovada celor afirmate nu este lipsită de critici deoarece se impunea ca instanța de apel prin probe să dovedească că într-adevăr cumpărătorii au fost de rea-credință, lucru pe care nu l-a făcut. Pentru aceste considerente Curtea va reține că motivul invocat de pârâții-recurenți se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

și în consecință în baza art. 312 alin. 2 C.proc.civ. se va admite recursul declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 198 A/28 noiembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, pe care o va casa. Se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță respectiv Curtea de Apel Alba Iulia. Instanța de trimitere va administra probe pe baza cărora să stabilească dacă pârâții au fost sau nu de rea credință în momentul cumpărării imobilului în litigiu.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții L.V., L.M., R.I., R.V., C.L., O.E.și I.E., precum și de pârâta S.C.”U.”SA declarate împotriva deciziei nr. 199 A din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamantei aceleiași curți de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.