ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 62/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

19 iulie 2000, reclamanta SC T.C. SA Sebiș a chemat în judecată pe pârâții

Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și

Circumscripția Fiscală Sebiș, solicitând anularea deciziei nr. 925 din 26 iunie

2000 și a procesului-verbal nr. 389 din 31 ianuarie 2000, cu privire la

obligarea societății la plata către stat, a sumelor de 10.773.620 lei, T.V.A.

și 10.518.007 lei, majorări de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că potrivit legii, sunt scutite de T.V.A., cu drept de deducere,

prestările de servicii de apă și canalizare către populație.

Astfel, taxa service instituită

pentru a fi încasată de la persoane fizice, este o operațiune scutită de

T.V.A., reprezentând o taxă de depistare a avariilor pe branșament, deci a

rețelei de desfacere și distribuție a apei, și nu contravaloarea unor

reparații.

Prin sentința civilă nr. 84 din 9

aprilie 2002, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea și a anulat procesul-verbal și decizia

Ministerului Finanțelor Publice, exonerând reclamanta de plata obligațiilor

stabilite.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că în baza relațiilor contractuale cu beneficiarii

serviciilor sale, reclamanta s-a obligat să depisteze avariile pe branșament a

instalațiilor de furnizare și canalizare a apei, în schimbul unei taxe service.

Pentru această prestație, reclamanta

este scutită de plata T.V.A., conform O.G. nr. 3/1992, pentru activitatea

desfășurată în perioada aprilie 1997 – septembrie 1999, depistarea avariilor în

vederea asigurării securității apei către populație, incluzându-se în noțiunea

de prestări servicii de apă și canalizare.

Împotriva sentinței au declarat

recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor

Publice Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Pârâții au invocat în primul rând

tardivitatea introducerii acțiunii, excepție invocată și la fond și greșit

respinsă de instanță.

Astfel, în raport cu data

comunicării deciziei emise de Ministerul Finanțelor Publice, 26 iunie 2000,

acțiunea, fiind formulată la 19 iulie 2000, a fost introdusă cu depășirea

termenului legal.

Pe fondul litigiului, pârâții au

arătat că doar prestările de servicii de livrare apă și canalizare sunt scutite

de T.V.A. neadmițându-se extinderea acestora prin analogie.

Taxa service reprezintă o prestare de servicii

impozabilă din punct de vedere al T.V.A., neindentificându-se cu prestările de

servicii de livrare apă și canalizare.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate, precum și potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefundat, urmând a fi respins ca

atare.

Astfel, din actele dosarului rezultă

că instanța a procedat corect, respingând excepția tardivității acțiunii.

Decizia emisă de Ministerul Finanțelor Publice a fost comunicată reclamantei la

28 iunie 2000, confirmarea de primire a recomandate), iar acțiunea a fost

introdusă la 13 iulie 2000, data poștei, în termenul legal de 15 zile.

Nici critica privind fondul cauzei

nu este întemeiată, operațiunea de depistare a avariilor efectuate de

reclamantă la bransamentele de apă și canalizare, intrând în noțiunea de

prestație, în sensul prevederilor O.G. nr. 3/1992.

În cauză, a fost efectuată și proba

cu expertiza contabilă, care a relevat faptul că taxa service percepută de

reclamantă de la populație, a urmărit asigurarea securității în distribuirea

apei și canalizării, fiind o măsură în beneficiul persoanelor fizice, cărora li

se prestează aceste servicii. Aceste taxe service constituie prestări servicii

către populație, fiind în mod corect facturate fără T.V.A., fiind scutite de

plata T.V.A., ele fiind incluse în noțiunea, mai vastă, de prestări servicii,

apă și canalizare, care beneficiază de scutire de T.V.A., conform O.G. nr.

3/1992, republicată.

În consecință, sentința atacată

fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul declarat de pârâți, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Vămilor și Direcția Finanțelor Publice a județului Arad și

Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 84 din 9 aprilie

2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 ianuarie 2003.