ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 716/2003

La apelul nominal s-au prezentat: N.N. personal și asistat de avocatul E.N., Casa

de Pensii Sector 1 București prin consilierul juridic F.C. și Asociația

Veteranilor de Război din Ministerul de Interne reprezentată de avocatul T.N.

Procedura completă.

Avocatul E.N. a susținut recursul și a solicitat admiterea acestuia cu referire

la motivele scrise.

Consilierul juridic F.C. și avocatul T.N. având pe rând cuvântul, au pus

concluzii de respingere a recursului.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2001, N.N. a declarat recurs împotriva

sentinței civile nr.1451 din 31 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel

București – Secția de contencios administrativ, solicitând casarea hotărârii

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, petentul a susținut că în mod greșit instanța de fond

i-a respins acțiunea, întrucât el a depus acte din care rezultă că a fost

medaliat cu „Medalia Virtutea Militară de Război” clasa II și Medalia

Bărbăție și Credință cu spada clasa 3.

În acest sens a invocat  Monitorul Oficial nr.222 din 22 septembrie 1943

și Monitorul Oficial nr.255 din 30 octombrie 1943 precum  și livretul

militar depus în copie.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține următoarele:

Prin

sentința civilă nr.1451 din 31 octombrie 2001, Curtea de Apel București –

Secția de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamantul

N.N. în contradictoriu cu Casa de Pensii Sector 1 și Asociația Veteranilor de

Război din Ministerul de Interne.

Curtea de Apel București a fost investită cu judecarea cererii petentului N.N.

formulată împotriva Oficiului de Pensii Sector 1 București și Asociația

Veteranilor de Război din Ministerul de Interne -  Filiala București, prin

care cerea ca pârâții să fie obligați să-i plătească în continuare renta lunară

cuvenită în  baza legii ce reglementează statutul veteranilor de război.

Instanța a constatat că din dosarul de pensionare nr.750951 privind pe petent

rezultă că nu există acte doveditoare care să confirme că reclamantul a fost

decorat cu medaliile Virtutea militară de război și  Bărbăție și Credință.

În acest sens s-a pronunțat și Ministerul Apărării Naționale prin adresa

nr.10774/18 din 28 septembrie 1998 și adresa nr.498 din 3 noiembrie 1999 și

nr.542 din 31 ianuarie 2000.

Deci s-a reținut că petentul nu îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile

art.13 lit.b coroborat cu art.6 din Legea nr.44/1994.

Se constată că într-o primă fază petentul chiar a  primit renta instituită

de lege conform Legii nr.44/1994, ulterior  descoperindu-se la

intervenție Asociația Veteranilor de război că în cauză este o coincidență de

nume a petentului cu o altă persoană. Mai mult s-a reținut că petentul nu a

prezentat  actele legale atestate de organele militare  abilitate să

confirme aceste acte conform Normelor Metodologice nr.14 din 12 iunie 1996 cu

privire la modul de calcul a drepturilor bănești acordate în baza Legii nr.44

din 1 iulie 1944.

Față de sentința atacată cu recurs de petent și recursul declarat de acesta în

cauză Curtea Supremă de Justiție constată că hotărârea atacată este legală și

temeinică, recursul urmând a fi respins.

Astfel, se constată că petentul nu a prezentat  brevetele originale pentru

cele 2 decorații, iar când acesta s-a adresat U.M. 02405 – Pitești abilitată a confirma

autenticitatea  brevetelor, răspunsul pentru petent a fost negativ. Mai

mult, prin adresa nr.10383 din 21 septembrie 1999 se  confirmă de U.M.

02405 Pitești, că reclamantul nu a  fost identificat și că prin ID nr.2180

au fost decorați numai 2 ofițeri germani.

Astfel pentru medalia „Virtutea Militară” conform decretului nr.2167/1943

specificată în livretul militar al reclamantului, U.M. 02405 Pitești face

cunoscut că a fost decorat  caporalul  N.N., din Grupul 52 Cercetare,

contingent 1936, fiind vorba de o altă persoană.

Deci în mod corect instanța de fond  constatând că nu sunt îndeplinite

prevederile art.13 pct.b coroborat cu art.6 din Legea nr.44 din 1 iulie 1994 a

respins acțiunea recurentului reclamant.

Așa fiind, recursul declarat urmează a fi respins  hotărârea atacată cu

recurs în cauză fiind legală și temeinică.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de N.N. împotriva sentinței civile nr.1451 din 31

octombrie 2001 a  Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  21 februarie 2003.