ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 716/2003

La apelul nominal s-au prezentat: N.N. personal și asistat de avocatul E.N., Casa de Pensii Sector 1 București prin consilierul juridic F.C. și Asociația Veteranilor de Război din Ministerul de Interne reprezentată de avocatul T.N. Procedura completă. Avocatul E.N. a susținut recursul și a solicitat admiterea acestuia cu referire la motivele scrise. Consilierul juridic F.C. și avocatul T.N. având pe rând cuvântul, au pus concluzii de respingere a recursului. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2001, N.N. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.1451 din 31 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ, solicitând casarea hotărârii pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, petentul a susținut că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea, întrucât el a depus acte din care rezultă că a fost medaliat cu „Medalia Virtutea Militară de Război” clasa II și Medalia Bărbăție și Credință cu spada clasa 3. În acest sens a invocat Monitorul Oficial nr.222 din 22 septembrie 1943 și Monitorul Oficial nr.255 din 30 octombrie 1943 precum și livretul militar depus în copie. Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține următoarele: Prin sentința civilă nr.1451 din 31 octombrie 2001, Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamantul N.N. în contradictoriu cu Casa de Pensii Sector 1 și Asociația Veteranilor de Război din Ministerul de Interne.

Curtea de Apel București a fost investită cu judecarea cererii petentului N.N. formulată împotriva Oficiului de Pensii Sector 1 București și Asociația Veteranilor de Război din Ministerul de Interne - Filiala București, prin care cerea ca pârâții să fie obligați să-i plătească în continuare renta lunară cuvenită în baza legii ce reglementează statutul veteranilor de război. Instanța a constatat că din dosarul de pensionare nr.750951 privind pe petent rezultă că nu există acte doveditoare care să confirme că reclamantul a fost decorat cu medaliile Virtutea militară de război și Bărbăție și Credință. În acest sens s-a pronunțat și Ministerul Apărării Naționale prin adresa nr.10774/18 din 28 septembrie 1998 și adresa nr.498 din 3 noiembrie 1999 și nr.542 din 31 ianuarie 2000. Deci s-a reținut că petentul nu îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile art.13 lit.b coroborat cu art.6 din Legea nr.44/1994.

Se constată că într-o primă fază petentul chiar a primit renta instituită de lege conform Legii nr.44/1994, ulterior descoperindu-se la intervenție Asociația Veteranilor de război că în cauză este o coincidență de nume a petentului cu o altă persoană. Mai mult s-a reținut că petentul nu a prezentat actele legale atestate de organele militare abilitate să confirme aceste acte conform Normelor Metodologice nr.14 din 12 iunie 1996 cu privire la modul de calcul a drepturilor bănești acordate în baza Legii nr.44 din 1 iulie 1944. Față de sentința atacată cu recurs de petent și recursul declarat de acesta în cauză Curtea Supremă de Justiție constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins.

Astfel, se constată că petentul nu a prezentat brevetele originale pentru cele 2 decorații, iar când acesta s-a adresat U.M. 02405 – Pitești abilitată a confirma autenticitatea brevetelor, răspunsul pentru petent a fost negativ. Mai mult, prin adresa nr.10383 din 21 septembrie 1999 se confirmă de U.M. 02405 Pitești, că reclamantul nu a fost identificat și că prin ID nr.2180 au fost decorați numai 2 ofițeri germani. Astfel pentru medalia „Virtutea Militară” conform decretului nr.2167/1943 specificată în livretul militar al reclamantului, U.M. 02405 Pitești face cunoscut că a fost decorat caporalul N.N., din Grupul 52 Cercetare, contingent 1936, fiind vorba de o altă persoană. Deci în mod corect instanța de fond constatând că nu sunt îndeplinite prevederile art.13 pct.b coroborat cu art.6 din Legea nr.44 din 1 iulie 1994 a respins acțiunea recurentului reclamant.

Așa fiind, recursul declarat urmează a fi respins hotărârea atacată cu recurs în cauză fiind legală și temeinică. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de N.N. împotriva sentinței civile nr.1451 din 31 octombrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.