ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 147/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta

C.N.H. SA Petroșani a chemat în judecată Primăria Municipiului Petroșani,

solicitând: să se constate că este îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute

de Legea nr.10/2001, în calitate de persoană juridică continuatoare a

activității S.R.A. Petroșani și „Livrare cărbune” -; anularea dispoziției nr.

1206 din 25 martie 2002 emisă de pârâtă; restituirea în natură a imobilului iar

în situația în care aceasta nu este posibilă, acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent conform prevederilor Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința

civilă nr. 1486 din /26 septembrie 2002, a respins ca nefondată acțiunea,

reținând în esență dispozițiile art. 1 și art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001,

ale art. 22 aceeași lege, și corespunzător, faptul că reclamanta a fost o

întreprindere socialistă de stat, nu o întreprindere particulară care să fi

deținut în proprietate imobile, preluate apoi abuziv de către stat.

Mai mult, transformarea din

societate comercială anonimă, organizată conform Codului comercial, în

întreprindere socialistă, s-a făcut prin încetarea personalității juridice a

celei dintâi,  neputându-se vorbi de o continuare a activității.

A concluzionat instanța, că

reclamanta nu are calitatea de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani și

nu are vocație la restituirea unor imobile.

Prin decizia civilă nr. 8 din 16

ianuarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelul declarat, împotriva

sentinței, de către reclamanta C.N. H. SA Petroșani.

S-a reținut de asemenea că, în

conformitate cu prevederile art. 3 alin. (29 din Legea nr. 10/2001, reclamanta

nu are calitate de persoană îndreptățită să ceară restituirea unor imobile în

temeiul acestei legi.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, invocând motivele de casare prevăzute de: art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. decizia cuprinde motive străine de natura pricinii, reținându-se

greșit că doar întreprinderile particulare, care au continuat activitatea până

la data intrării în vigoare a legii, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii;

art. 304 pct. 9  hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea

greșită a legii, reținându-se greșit că modificările aduse art. 3 din Legea nr.

10/2001 se aplică în speță; art. 304 pct. 10 C. proc. civ. făcându-se dovada

calității reclamantei de continuatoare a S.A.R.

Recursul nu este fondat.

Nu se poate susține că hotărârea

atacată cuprinde motive străine de natura pricinii câtă vreme instanța,

respingând apelul, prin considerentele cuprinse în hotărâre, evident, justifică

soluția cuprinsă în dispozitiv.

De asemeni, apreciind că motivele de

apel, în ansamblul lor, vizează în esență, problema calității reclamantei de a

fi îndreptățită să ceară restituirea imobilelor în baza prevederilor Legii nr.

10/2001 și stabilind că reclamanta nu are o astfel de calitate, instanța a

avut în vedere, desigur, susținerile acesteia ca și dovezile administrate. De

altfel, în opinia instanței, conform considerentelor aduse prin hotărâre,

susținerea apelantei-recurente ca și probele administrate în legătură cu

împrejurarea dacă este sau nu continuatoare a S.A.R., nu erau de natură să ducă

la o altă soluție decât cea pronunțată.

În sfârșit, nu poate fi primită nici

susținerea după care hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a

legii. Din acest punct de vedere, instanța  a  făcut o corectă aplicare a

prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 potrivit căreia „ministerele,

celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților

administrativ-teritoriale, inclusiv cele anterioare sau independente, regiile

autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital

de stat, precum și cele privatizate conform legii, nu au calitatea de persoane

îndreptățite și nu fac obiectul acestei legi”.

Cum, de necontestat, reclamanta face

parte din categoriile de persoane juridice menționate, textul de lege respectiv

îi este aplicabil.

Sub acest aspect, nu se poate

susține că norma legală încalcă principiul neretroactivității legii, câtă vreme

legea în sine reglementează regimul juridic al unor astfel de imobile,

procedura restituirii și situația persoanelor îndreptățite la aceasta.

Față de cele arătate, în temeiul

prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta C.N. H.

SA  împotriva deciziei nr.  8/A din 16 ianuarie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  16 ianuarie

2004.