ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5190/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 decembrie 2000, C.A. a chemat în judecată Tribunalul Iași și Ministerul Justiției pentru a fi obligate să-i restituie suma de 4.500.000 lei reprezentând impozit reținut nelegal pentru sumele primite cu titlu de compensarea chiriei în perioada ianuarie – octombrie 2000. Judecătoria Bacău, prin sentința civilă nr. 5053 din 22 august 2001, a admis acțiunea pentru suma de 2.266.600 lei. Tribunalul Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 2003 din 19 august 2002, a respins, ca nefondat recursul Ministerului Justiției, cu motivarea că veniturile magistraților prevăzute de art. 40 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, se includ în prevederile art. 5 lit. a) din O.G.

nr. 73/1999, nefiind supuse impozitării. Împotriva celor două hotărâri judecătorești, Procurorul general de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare arătând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, respectiv au fost violate dispozițiile art. 5 lit. a) și art. 9 din O.G. nr. 73/1999 în raport de care se impune respingerea acțiunii. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 9 teza I, din O.G. nr. 73/1999 în categoriile de venituri impozabile (art. 4) se cuprind și orice avantaje în bani și/sau în natură primite de o persoană fizică, cu titlu gratuit sau cu plata parțială. În cazul persoanelor fizice ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, asemenea avantaje (venituri impozabile) sunt nominalizate de art. 22 din ordonanță.

Sumele reprezentând compensarea chiriilor în condițiile art. 39 alin. (3) și art. 40 din Legea nr. 50/1996 sunt venituri (avantaje) impozabile în sensul dispozițiilor legale enunțate (supra), situație în care fără temei hotărârile atacate, admițând acțiunea, le declară neimpozabile. Așa fiind se impune admiterea recursului în anulare și reformarea hotărârilor judecătorești atacate în sensul respingerii acțiunii, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 5033 din 22 august 2001 a Judecătoriei Bacău și deciziei nr. 2003 din 19 august 2002 a Tribunalului Bacău, secția civilă. Casează hotărârile atacate și, pe fond, respinge acțiunea formulată de C.A. împotriva Tribunalului Iași și Ministerului Justiției, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2003.