ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1576/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1576/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Decizia nr. 1576 Dosar
nr. 3728/2002
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 18 aprilie 2001, P.I. a chemat în
judecată pe S.C. A.R.A. S.A. pentru a fi obligată să-i plătească suma de
1.500.000.000 lei cu titlu de indemnizație de asigurare (despăgubiri) datorată
ca urmare a survenirii, în noaptea de 31 ianuarie/1 februarie 2000 și în ziua
de 28 august 2000, a cazului asigurat prin contractul de asigurare CPF nr. 0001611
din 21 septembrie 1999. Totodată, a cerut, ca daune, dobânda legală și
restituirea cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința
nr. 99 din 5 martie 2002, a admis acțiunea, așa cum a fost formulată, cu
43.695.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin
decizia nr. 88 din 24 iunie 2002, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei și a
obligat-o să-i restituie reclamantei cheltuielile de judecată (în sumă de 4
milioane lei), cu motivarea că asigurarea a avut ca obiect o seră legumicolă,
în suprafață de 2 ha (înscrisă în CF 4232 județ Arad), referitor la care,
pârâta, din culpă, a garantat un risc care, datorită vechimii construcției,
neîncălzirii acesteia pe timp de iarnă și modului de exploatare, era previzibil
și inevitabil sub raportul producerii pagubelor reclamate, adică neasigurabil.
Deoarece a fost acceptat de asigurător și inclus
în polița de asigurare, rezultă că este un risc asigurat. Fiind, totodată, un
risc realizat (caz asigurat), cu consecința prăbușirii în noaptea de 31
ianuarie/1 februarie 2000 și, apoi, în ziua de 28 august 2000, a 8.000 mp din
construcția asigurată, justifică, în întregime, soluția apelată a admiterii
acțiunii.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat
recurs bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.
civ. în dezvoltarea cărora a arătat, în esență, că soluția pronunțată este
lipsită de temei legal deoarece instanțele, evitând să se pronunțe asupra
unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, au
apreciat eronat că paguba este consecința cazului asigurat (sinistrul). În
realitate, construcția s-a prăbușit datorită vechimii sale (peste 40 ani),
neefectuării reparațiilor și proastei exploatări de către reclamant. Oricum,
paguba din 28 august 2000, este consecința violării de către reclamant a
obligațiilor înserate în Cap. VII lit. c) din Condițiile particulare și art. 27
lit. a) și art. 48 lit. c) din Condițiile generale, încorporate în contract,
prin neefectuarea culpabilă a reparațiilor necesare asupra bunului asigurat,
după evenimentul din noaptea de 31 ianuarie/1 februarie 2000, în scopul
prevenirii agravării pagubelor.
Recursul este întemeiat în sensul celor ce
urmează.
Din examinarea reglementărilor cuprinse în Legea
nr. 136/1995 privind sistemul asigurărilor și reasigurărilor în România,
rezultă că indemnizația de asigurare (despăgubirea) este datorată de
asigurator numai în situația producerii cazului asigurat. Respectiv, numai
dacă paguba a cărei indemnizare se cere, este consecința producerii riscurilor
(pericolelor) garantate de asigurător, adică a unor evenimente care depind
exclusiv de hazard, precizate, cu exactitate, în poliță, prin termeni enumerați
care nu lasă loc interpretărilor arbitrare.
Per a contrario, în absența producerii riscului
asigurat (a sinistrului) ori dacă acesta n-a depins exclusiv de hazard sau
paguba este consecința unor alte cauze, inclusiv a unor fapte săvârșite din
culpă de către asigurat (prevăzute expres în contract), indemnizația de
asigurare nu este datorată.
În speță, instanțele, făcând simpla aserțiune
asupra producerii riscurilor asigurate și ignorând în întregime regulile
arătate (supra), au dedus existența dreptului de indemnizare doar din
acceptarea mutuală, dar culpabilă, de către asigurător, a unor riscuri
previzibile și inevitabile sub raportul producerii pagubelor indemnizate
(riscuri neasigurabile).
Desigur, fiind acceptate de asigurător și
incluse în polița de asigurare, ele sunt riscuri asigurate. În materialitatea lor,
ele vizau acțiunea unor evenimente naturale cum sunt: a)furtuna ; b) ploaia
torențială; c) grindina; d) avalanșe de zăpadă; e) greutatea stratului de zăpadă;
f) alunecarea de pământ, etc.(enumerate în poliță), asupra unor construcții vechi,
depreciate organic (prin proastă exploatare și întreținere). Probabilistic ele
puteau antrena prăbușirea celor 8.000 mp
din clădire. Numai că,
existența și acțiunea acestor evenimente n-a fost stabilită, lucru cu atât mai
grav, cu cât instanțele nu s-au pronunțat asupra probelor administrate referitoare
la inexistența riscurilor asigurate, precum și asupra apărărilor constante ale
pârâtei că paguba are alte cauze, inclusiv comportamentul culpabil al
asiguratului care după primul eveniment (din 31 ianuarie/1 februarie 2000) nu a
luat măsuri de limitare a prejudiciului în sensul obligațiilor pe care și le-a
asumat, prevăzute în cap. VII lit. c) din Condițiile particulare și art. 27
lit. a) și art. 28 lit. c) din Condițiile generale, ambele incorporate în
contractul de asigurare.
Așa fiind, se constată că împrejurările de fapt
esențiale ale pricinii nu au fost deplin stabilite, situație în care, nefiind
posibil, în sensul art. 314 C. proc. civ., ca instanța de recurs să hotărască
asupra fondului pricinii, se impune admiterea recursului și casarea hotărârilor
atacate, cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.
Instanța de trimitere va ține seama de
dispozițiile art. 315 C. proc. civ. și de cerința, imperios necesară pricinii,
ca expertiza de evaluare a daunelor, să identifice paguba proprie fiecăruia
dintre cele două evenimente de risc deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta
S.C. A.R.A. S.A. împotriva deciziei nr. 88 din 24 iunie 2002 a Curții de Apel
Timișoara, secția civilă.
Casează această decizie și sentința nr. 99 din 5
aprilie 2002 a Tribunalului Arad și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul
Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie
2003.