AFFAIRE YALÇINKAYA c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

02.02.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1;Aucune question distincte au regard de l'art. 6;Dommage matériel - réparation pécuniaire

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE YALÇINKAYA c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA YALÇINKAYA c. TURCIA (solicitarea nr. 14796/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 2 Februarie 2006 DEFINIF 02/05/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Yalçnaya c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președinte Hedigan Türmen Bîrsan mei Tsatsa-Nikolovska Jaeger, Myjer, judecători și al domnului V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 12 ianuarie 2006, renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 14796/03) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, La 15 aprilie 2003, în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăilor fundamentale, reclamanta este reprezentată de domnul Birlik, avocat la Șanlurga. Guvernul turc ( La 23 iunie 2004, Curtea (secțiunea a treia) a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. noiembrie 2004 Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel reformulată [art. 52 alineatul (1) ], ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE L o comisie de experți din administrație care a stabilit valoarea terenului expropriat la 2 475 000 de lire turcești (TRL), această sumă a fost plătită reclamantei la 5 martie 1999, data transferului de proprietate. La 8 februarie 1999, în dezacord cu privire la suma plătită, recurenta a introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Nizip. Prin hotărârea din 30 decembrie 1999, Tribunalul a acordat recurentei o parte din câștigul de cauză și a condamnat administrația să îi plătească o despăgubire suplimentară de 3 506 252 Prin hotărârea din 27 noiembrie 2000, Curtea de Casație a confirmat hotărârea în primă instanță. 11. La 9 decembrie 2002, administrația a îndreptat reclamantei suma de 10 635 516 846 TRL în cadrul suplimentului din oficiu. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 12. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârea Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., 1997-IV, p. 1305-1306, § 13-16) și Hotărârea Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998, p. 2674 2676, § 17-25). În această privință, recurenta se plânge de o pierdere de valoare a fondului suplimentar de expropriere, din cauza insuficienței dobânzilor restante în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 14. În primul rând, guvernul consideră că reclamanta nu a epuizat, așa cum prevede art. 35 din convenție, căile de atac interne din cauza faptului că nu a exercitat corect acțiunea pusă la dispoziția sa prin art. 105 din Codul obligațiilor. Repararea pretinselor pierderi ca urmare a întârzierii în plata unei despăgubiri suplimentare ar fi fost posibilă în cazul în care instanța ar fi stabilit existența unui prejudiciu suferit dincolo de cel care se află compensat prin dobânzi moratorii. 15. Curtea amintește că a respins o excepție similară în cauza Akac. Turcia (hotărârea menționată anterior, p. 2678 În al doilea rând, guvernul susține că reclamanta ar fi trebuit să inițieze procedura de executare forțată înainte de a sesiza Curtea. 17. Curtea reamintește jurisprudența sa potrivit căreia nu este oportun să se solicite unui individ, care a obținut o creanță împotriva instanței la termen a unei proceduri judiciare de obligație ulterioară de a iniția procedura de executare forțată pentru a obține satisfacția ( Metaxas c. Grecia, n 8415/02, § 19, 27 mai 2004, și Karahalios c. Grecia, nr 62503/00, § 23, 11 În decembrie 2003).În consecință, excepția impusă de guvern în această privință nu poate fi reținută. 18. Curtea apreciază, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș , menționat anterior) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că respondența trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Aceasta constată într-adevăr că aceasta nu se confruntă cu nici un motiv de refuz. Pe fond 19. Curtea a tratat în repetate rânduri de afaceri cu chestiuni similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș) , citată anterior, p. 1317 § 31 și Aka , citată anterior, p. 2682 § 50-51). 20. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön Õa furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este atribuită administrației expropriante, care i-a cauzat proprietarului un prejudiciu distinct care adaugă la exproprierea proprietății sale. Această întârziere, dublată de durata efectivă totală a procedurii în cauză, determină Curtea să considere că recurenta a trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect care trebuie să se afle între cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. 21. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. Cu privire la durata procedurilor judiciare a încălcat prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție. Cu privire la admisibilitate 23. Curtea consideră că acest aspect nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Având în vedere concluzia formulată pe teren la art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu consideră necesar să examineze problema separat din perspectiva articolului 6 alineatul (1). III. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 25. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se dea la o parte ^ i ^ i ^ i ^ i pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. TRL. Ea nu formulează nicio cerere de satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral. 27. Guvernul contestă aceste pretenții. 28. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș (citată, p. 1311, § 35-36 și 39) și în lumina datelor economice relevante, Curtea acordă reclamantei 2 500 de euro ca daune materiale. Recurenta nu solicită nici o sumă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 30. Guvernul nu se pronună. 31. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să-i acorde o sumă în acest sens. Interese moratorii 32. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L 1 din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, suma de 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro) pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de taxe, taxe de timbru și taxe fiscale exigibile în momentul plății, care urmează să fie convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 2 februarie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Moduler Președintele