AFFAIRE ÇETİNKAYA c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

27.06.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 11;Non-lieu à examiner l'art. 10;Non-violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ÇETİNKAYA c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA SPECIA TURCIA (Cercetarea nr. 75569/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 iunie 2006 DEFINIF 27/09/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul în care se soluționează problema ștetinkaya c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolae Nicolae Bratza președinte dnii Casadevall Türmen Pellonpää Pavlovschi Garlicki, Šikuta, judecători și dlui T.L. Early, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 8 iunie 2006, renunțarea la hotărâre, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 75569/01) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Suat Étetinkaya ( reclamantul a sesizat Curtea la 24 septembrie 2001 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a Libertăților fundamentale ( La 27 iunie 2005, Curtea (secțiunea a patra) a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Platforma de lucru mai multe sindicate, asociații și ordine profesionale la Izmir, o conferință de presă care are ca temă: Democrație, laicitate și pace, cu ocazia zilei de naștere a evenimentelor de la Sivas la 2 iulie 1993 [1] Recurentul a participat la această conferință în calitate de lider al retelei locale din Izmir, Asociația Drepturilor Omului din Izmir, la această conferință. În cursul acestei conferințe, președintele de la Izmir al asociației culturale Pir Sultan Abdal a citit o declarație intitulată "Toate locurile sunt Madimak" [2] , în fiecare zi sunt 2 iulie Her yer Madimak, her gün 2 Temmuz În aceeași zi, polițiștii au întocmit un proces verbal în care conferința de presă în cauză, care a reunit aproape opt sute de persoane, a fost considerată o adunare la cer deschisă. Procesul-verbal menționează diferitele organizații prezente în cadrul conferinței de presă, precum și numele unor membri și lideri ai acestora, printre care și reclamantul și asociația sa, în special după cum urmează: (...) declarația de presă (...) a fost citită unei mulțimi de aproape 800 de persoane de către Veli Ateș, președintele tărâmului local la Izmir de la asociația culturală Pir Sultan Abdal (...) Președintele tărâmului local la Izmir al sindicatului Totul social (Tüm sosyal Umerii împotriva umerilor în fața fascismului mai mult... mai mult, ... 100-150 de persoane din grupul HADEP [Partea Democrației Poporului] au scandat sloganurile : APO însuflețit mai mult decât APO președintele APO Öcalan, Öcalan (...) (...) Declarația de presă care s-a transformat într-o adunare la cer s-a încheiat la ora 17:30 [venit] pentru a susține [acesta] au fost văzuți membrii Comitetului director al rețelei locale Izmir [Asociația pentru Drepturile Omului] (...) Suat ștetinkaya (...) La 7 iulie 1999, conducerea securităii din apropierea prefecturii d'Izmir l-a sesizat pe procurorul Republicii D'Izmir cu privire la fapte, precizându-se că au adunat opt sute de persoane, printre care și liderii de la antena locală a asociaiei în litigiu, conferina de presă a fost transformată într-o adunare la cer deschisă, organizată fără permisiune. De asemenea, Comisia a subliniat faptul că slogane de sprijin pentru Abdullah Öcalan au fost scandate, că un semn cu numele asociației a fost etichetat și că declarația de presă purta numele de antenă locală și a solicitat procurorului Republicii să adopte orice măsură utilă împotriva acesteia din urmă și a liderilor acesteia pentru încălcarea Legii nr. 2908 privind asociațiile. 10. La 28 iulie 1999, procurorul general al Republicii a primit declarația reclamantului, după cum s-a auzit în calitate de director al reprezentanței locale, al trezorierului și al unui membru al Comitetului director al rețelei. 11. În declarația sa, recurentul a negat faptele reprobabile și precise nu a făcut nici o declarație la conferința de presă în litigiu. În plus, el susținea că forma sa a fost mulțumită să facă o declarație de presă la sfârșitul căreia mulțimea prezentă a fost difuzată de ea însăși. 12. La 9 septembrie 1999, procurorul general al Republicii l-a acuzat pe reclamant, precum și șase membri ai Comitetului director al forumului local pentru participarea la o adunare ilegală și pentru faptul că a acționat astfel în necunoștință cu privire la obiectivele definite în statutul asociației lor. La 2 decembrie 1999, 14 februarie și 13 aprilie 2000, tribunalul corecțional d'Izmir i-a auzit pe inculpați în apărarea lor. În timpul audierii din 2 decembrie, reclamantul a negat faptele reproșate și a declarat că nu are nicio legătură cu sloganurile scandate în cadrul conferinței de presă 14. La 2 noiembrie 2000, Curtea corecțională l-a recunoscut pe reclamant vinovat de infracțiuni și l-a condamnat la șase luni de închisoare în temeiul articolului 77 alineatul (3) din Legea nr. 2908. Această pedeapsă a fost schimbată într-o amendă de 1 800 000. Cărți turcești (TRL) [aproximativ 3 EUR (EUR) ] și cu o suspendare în temeiul Legii nr. 647.15 motivarea hotărârii Tribunalului de corecție se poate citi după cum urmează: (...) se stabilește [în termenii] procesului verbal vărsat, din lavagiu (a unor) acuzați, că inculpații (...) au participat la activitatea organizată de Platforma democrației, care este o organizație nelegală, cu scopul de a protesta împotriva evenimentelor de la Sivas, [în cursul acesteia] aproape 800 de persoane s-au adunat, s-a făcut o declarație de presă, apoi adunarea a acoperit o formă neautorizată, slogane de sprijin pentru Abdullah Öcalan au fost scanate de mulțime și fluturași distribuiți (...) participând la această activitate, unii inculpați au încălcat art. 77 din Legea privind asociațiile (...) În procesul-verbal efectuat, se stabilește că inculpații sunt membri ai comitetului director al asociației (...) pe care au participat la această adunare, au solicitat susținere în favoarea d Öcalan (...) la art. 37 din Legea asociațiilor prevede că asociațiile trebuie să aibă activități conforme (...) scopurilor pentru care au fost fondate. Activitățile care se află în afara [din aceste scopuri] sunt interzise, iar asociația numită Asociația Drepturilor Omului nu dispune de nicio activitate care are drept scop participarea la acest tip de adunare și la adunări ilegale. (...) se consideră că acestea din urmă sunt activități ilegale și că inculpații au acționat cu încălcarea articolului 37 ultimul paragraf din Legea nr. 2908 (...) 16. La 2 ianuarie 2001, reclamantul s-a asigurat că participarea sa la conferința de presă în litigiu nu poate fi constituită dintr-o infracțiune, nici o altă organizație participantă care nu a făcut obiectul unei urmăriri penale. Mai mult decât atât, el susținea faptul că a fost perfect normal pentru o asociație protectoare a drepturilor omului să exprime o opinie în același timp cu privire la multe evenimente care au cauzat numeroase decese. 17. La 2 aprilie 2001, Curtea de Casație a respins acest recurs și a închis hotărârea de primă instanță. II. UL INTERNE PERTINENT 18. În conformitate cu art. 37 ultimul alian al Legii nr. 2908 din 6 octombrie 1983 Liderii de asociații reprezentând asociația lor nu pot participa la reuniuni și manifestări, nu pot face declarații, care nu corespund scopurilor și formelor de activități definite în statutele lor, nici nu îi pot determina pe membrii asociației să acționeze pe această cale. La art. 77 alineatul (3) din această lege se pedepsește cu o pedeapsă de la șase luni la un an de închisoare orice fondator și corporatist care participă la activități în special în contradicție cu ultimul paragraf din art. 37. Legea nr. 2908 a fost abrogată și înlocuită cu noua lege privind asociațiile nr. 5253 din 4 noiembrie 2004, intrată în vigoare la 23 noiembrie 2004. Guvernul reamintește că reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă de șase luni de închisoare, schimbată într-o pedeapsă cu moartea, ea însăși însoțită de o suspendare, în temeiul Legii nr. 647; prin urmare, acesta nu poate pretinde că are calitatea de victimă. 20. Curtea amintește jurisprudența sa constantă potrivit căreia o decizie sau o măsură favorabilă unui solicitant nu este suficientă, în principiu, să-i retragă calitatea de victimă a unei persoane decât în cazul în care autoritățile naționale au recunoscut, în mod explicit sau în esență, și apoi au reparat încălcarea Convenției (Öztürk c. Turcia [GC], n 22479/93, § 73, CEDO 1999 VI). Astfel cum nu se întâmplă în speță, este necesar să se respingă excepția guvernului în această privință. 21. Curtea constată astfel că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. II. Cu privire la violarea articolelor 10 și 11 din Convenție 22. Reclamantul afirmă că condamnarea sa penală pentru participarea la o conferință de presă îi aduce atingere dreptului la libertatea de exprimare și tinde să își desfășoare activitățile asociative cu încălcarea articolelor 10 și 11 din Convenție. 23. Curtea consideră că problema libertății de exprimare nu poate, în speță, să fie diferită de cea a libertății de întrunire pașnică. Curtea amintește că protecția opiniilor personale este una dintre obiectivele libertății de întrunire pașnică, astfel cum este consacrată de art. 11 din Convenție (Ezelin c. Franța, Hotărârea din 26 aprilie 1991, seria A n 202, § 37). Prin urmare, Comisia consideră că este necesar să se examineze aceste obiecții din punctul de vedere al articolului 11 din Convenție, conform căruia orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere (...) Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor (...) 24. Reclamantul contestă necesitatea unei ingerințe în drepturile sale la libertatea de exprimare și de întrunire, subliniind că au fost comise acte de violență care ar putea pune în pericol ordinea publică. 25. Guvernul susține că intervenția în litigiu a fost justificată în temeiul celui de-al doilea alineat al articolului 11 din convenție și răspundea unei nevoi sociale imperative, în măsura în care reclamantul a participat la o adunare ilegală, ale cărei participanți au sprijinit o organizație teroristă prin sloganurile lor. 26. Curtea ia notă de faptul că nu este controversat între părți că condamnarea în litigiu constituia o interferență în dreptul reclamantului la libertatea sa de întrunire pașnică. În ceea ce privește previzibilitatea și legitimitatea acestei ingerințe, având în vedere concluzia la care ajunge în ceea ce privește necesitatea unei ingerințe în cauză, Curtea nu consideră că este util să se pronunțe cu privire la aceste chestiuni (punctul 31 de mai jos; pentru o abordare similară a se vedea satetin și alții c. Turcia 40153/98 și 4016/98, § 44, CEDH 2003 III (extracturi) 27. În această privință, Comisia reamintește că, într-o societate democratică bazată pe preeminența dreptului, ideilor politice care contestă ordinea stabilită și a căror realizare este apărată prin mijloace pașnice trebuie să li se ofere posibilitatea adecvată de a se exprima prin exercitarea libertății de întrunire, precum și prin alte mijloace legale ( Stankov și Organizația macedoneană unită Ilinden c. Bulgaria, n 2921/95 și 29225/95, § 97, CEDO 2001 IX. Libertatea de a participa la o reuniune pașnică are astfel o asemenea importanță încât nu poate fi supusă nici unei limitări, în măsura în care nu comite el însuși, cu această ocazie, un act reprobabil (Ezelin) § 53. În plus, caracterul ilegal al unei reuniuni sau manifestări nu este suficient pentru a o scoate din domeniul de aplicare al articolului 11 din Convenție (a se vedea Cisse c. France, n 51346/99, CEDH 2002 III (extracturi) 28. În acest sens, reclamantul a fost condamnat în calitatea sa de director al unei asociații, nu pentru că a avut un comportament violent sau pentru că a scandat sloganuri de susținere a unei organizații teroriste, ci pentru că a participat la o conferință de presă care s-a transformat, de fapt, într-o adunare calificată de către autorități ca fiind ilegală. Temeiul juridic al acestei condamnări se bazează, astfel, numai pe calificarea efectuată de instanțele naționale în ceea ce privește scopurile asocierii reclamantului, astfel cum este prevăzută în statutul său, în afara oricărei precizări sau explicații cu privire la criteriile reținute pentru a le considera incompatibile cu participarea persoanei în cauză la conferința de presă în litigiu. În acest fel, este suficient să fie considerată reprobabilă unica sa prezență la o astfel de conferință, independent de orice apreciere cu privire la modalitățile pașnice sau nu de desfășurare. 29. Or, Curtea reamintește că statele contractante nu pot lua, în numele protecției Izmir Savaș Karșatlar În cazul de față, trebuie să se constate că cadrul juridic care a stat la baza condamnării reclamantului și care a constituit o măsură generală de interdicție, limitând exercitarea libertății de întrunire pașnică în limite incerte, dependente de aprecierea autorităților naționale în această privință în ceea ce privește scopurile și statutul asociațiilor. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că condamnarea reclamantului nu poate fi considerată necesară într-o societate democratică 32. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 11 din Convenție. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIA 33. Reclamantul susține că nu a beneficiat de un proces echitabil având în vedere modul de administrare a probelor de către instanțele naționale, încălcând astfel art. 6 din Convenție, astfel cum a fost formulat în partea sa relevantă. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 34. Guvernul nu se pronunță. 35. Curtea arată că acest motiv este legat de cel examinat mai sus și, prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. 36. Curtea amintește că, în cazul în care art. 6 alineatul (1) din convenție garantează oricărei persoane dreptul la un proces echitabil, această dispoziție nu reglementează administrarea probelor ca atare, în special eligibilitatea și forța probatorie a acestora, probleme care țin în principal de dreptul intern (a se vedea Schenk c. Elveția, Hotărârea din 12 iulie 1988, seria A n 140, p. 29, §§ 46 și următoarele. În plus, în speță, aceasta nu descoperă nicio aparență derbitrară în desfășurarea procedurii în litigiu. 37. Prin urmare, Curtea consideră că nu a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție. IV. PRIVIND LEGEA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 38. În temeiul articolului 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagubă 39. Reclamantul solicită 5 000 EUR pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit și 15 40. Guvernul contestă aceste revendicări. 41. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 2 000 EUR pentru prejudiciul moral. Prospături și cheltuieli de judecată 42. Reclamantul solicită 4 El nu oferă nicio justificare. 43. Guvernul contestă aceste pretenții. 44. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru procedură în fața Curții și la . Indiferent dacă este cazul. Interese moratorii 45. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚIA, ÎN L că a avut loc o încălcare a articolului 11 din Convenție A se vedea că nu este nici un motiv să se reexamineze .......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 000 EUR (două mii de euro) pentru daune morale și 1 500 EUR (mii cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru a fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 27 iunie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. T.L. Early Nicolas Bratza modulier Președinte [1] La 2 iulie 1993, treizeci și șapte de intelectuali, poeți și artiști au murit în incendiul de la un hotel. [2] Numele hotelului incendiat.