ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 757/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta Z.D. a chemat în judecată

Direcția Muncii și Solidarității Sociale Mureș, solicitând instanței, ca prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 1163 din 17

aprilie 2001, dată de Comisia de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990, cu

obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre, din care să rezulte că pe

perioada 6 septembrie 1940 – iunie 1943, s-a aflat în situația prevăzută de

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece a trebuit să părăsească

localitatea Târgu Mureș și să se stabilească provizoriu în Lugoj, Arad și

Timișoara, de unde s-a întors în vara anului 1943 și unde și-a efectuat

studiile (clasele VI, VII, VIII).

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 244 din 1 octombrie

2001, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii

nr. 1163 din 17 aprilie 2001, emisă de pârâtă, cu obligarea acesteia de a emite

o nouă hotărâre, care să constate că în perioada 6 septembrie 1940 - septembrie

1944, reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile prevăzute de art. 2 din aceiași lege,

începând cu data de 1 aprilie 2001.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că urmare a situației familiei sale, a convingerilor

acesteia, ca și a originii etnice, reclamanta a trebuit să părăsească

localitatea Târgu Mureș, nemaiputând să-și continuie studiile liceale în limba

română în Târgu Mureș, ci în localitățile Lugoj, Arad și Timișoara, în care s-a

stabilit provizoriu și de unde s-a întors după terminarea studiilor liceale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs motivat, pârâta Direcția Muncii și Solidarității Sociale Mureș,

recurs continuat de Casa Județeană de Pensii Mureș, care a susținut, în esență,

că instanța nu a ținut cont că prin modificarea art. 7 din Legea nr. 189/2000,

prin Legea nr. 367/2001, competența de stabilire și plată a drepturilor trece

la Casa Județeană de Pensii.

A mai arătat că la pronunțarea

hotărârii de respingere a cererii, comisia a considerat că Legea nr. 189/2000

nu se referă la persoanele refugiate, ca urmare a modificării granițelor țării

dispusă de marile puteri.

Recursul este neîntemeiat.

În fapt, reclamanta a solicitat

stabilirea calității de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990, modificat

prin O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Prin hotărârea nr. 1163 din 17

aprilie 2001, Comisia pentru aplicarea prevedereilor Decretului-lege nr.

118/1990, a respins ca neîntemeiată, cererea petentei, reținând că aceasta nu

face dovada cu acte eliberate de organele în drept, că ar fi suferit o

persecuție pe criterii etnice care s-ar încadra în prevederile art. 1 din Legea

nr. 189/2000.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acesteia, „persoana, cetățean român, care în timpul regimurilor instaurate în

perioada 6 septmbrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din

motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu”.

Or, persoanelor cărora li s-a impus,

fie prin măsuri de fapt, fie prin dispoziții administrative, refugiul sau

strămutarea, datorită calității lor etnice, sunt îndreptățite la aplicarea

măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000.

În speță, este bine dovedită

situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și anume,

strămutarea pe motive etnice a reclamantei (vezi declarație pe proprie

răspundere, declarație autentificată de martori, acte de identitate și diploma

de bacalaureat).

Se reține că prin art. 1 și 2 din

Normele din 14 februarie 2002, adoptate de Guvernul României, în aplicarea O.G.

nr. 105/1999, s-a delimitat în același sens sfera de aplicare a ordonanței de

guvern precizată, cu modificările ulterioare.

Examinând și din oficiu hotărârea

atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența vreunui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi

respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Muncii și Solidarității Sociale Mureș și continuat de Casa Județeană

de Pensii Mureș, împotriva sentinței civile nr. 244 din 1 octombrie 2001, a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

ca neîntemeiat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 februarie 2003.