ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 638/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de

21 mai 2001, T.C. a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția Muncii și

Solidarității Sociale a județului Mureș, să se dispună anularea hotărârii nr.

1217 din 20 aprilie 2001, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege

nr. 118/1990, modificate prin O.G. nr. 105/1999, ca nelegală.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că această hotărâre nu se fundamentează pe probele administrate, din

care rezultă că întocmai celorlalți membrii ai familiei sale, a fost supus unor

acte de persecuție pentru motive etnice, în perioada septembrie 1940 – martie

1945.

A precizat că tatălui său, bănuit a

fi evreu, i-a fost retrasă autorizația de brutar în orașul Reghin, iar mama,

rămasă cu doi copii minori, nevoită să plece în Ungaria, de unde s-a întors

după terminarea războiului.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 214 din 20

septembrie 2001, a admis acțiunea și a anulat actul administrativ supus

controlului jurisdicțional, ca efect al constatării că reclamantul T.C. este

beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990, modificat prin O.G. nr. 105/1999,

completată și modificată prin Legea nr. 189/2000.

În baza art. 2 alin. (1) din această

lege, a stabilit o indemnizație lunară de 300.000 lei, pentru fiecare an de

strămutare în altă localitate, respectiv pentru perioada 24 februarie 1943 – 6

martie 1945.

Instanța a reținut că în acea

perioadă, reclamantul a fost nevoit să se refugieze din localitatea de

domiciliu, datorită persecuției pe motive etnice exercitate de regimul

instaurat în România, după 6 septembrie 1940. Că, dovada unor asemenea situații

poate fi făcută cu orice mijloc de probațiune, inclusiv cu martori și

prezumții.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Direcția Muncii și Solidarității Sociale Mureș.

Recurenta a susținut că în raport cu

reglementarea instituită prin Legea nr. 367/2001, se impunea citarea în proces

a Casei de Pensii Mureș, ca autoritate publică care urmează să facă plata

drepturilor bănești.

Pe de altă parte, sentința nu

precizează temeiul legal al persecuției, cu indicarea situației în care

persoana s-a aflat: deportat, privat de libertate sau strămutat, în funcție de

care se acordă indemnizația prevăzută de art. 2.

În sfârșit, a fost invocat

caracterul contradictoriu al probatoriilor administrate la stăruința

reclamantului.

Recursul este nefondat sub aspectul

tuturor criticilor formulate.

Calitatea de pârâtă în proces, a

recurentei, a fost determinată de atribuțiile conferite acestei autorități

publice - emitentă a actului administrativ - în structura căreia funcționa la

acea dată, Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr .118/1990,

cu modificările ulterioare.

În această calitate, Direcția Muncii

și Solidarității Sociale a județului Mureș a fost reprezentată în instanță, de

consilierul său juridic și a depus întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Împrejurarea că ulterior, plata

indemnizației lunare stabilită prin sentință a fost trecută conform

prevederilor Legii nr. 367/2001, în sarcina Casei Județene de Pensii, nu

justifică reformarea soluției în sensul cerut.

Cât privește fondul litigiului,

curtea de apel a reținut în mod corect că actele de persecuție pentru motive

etnice suferite de reclamantul T.C., împreună cu ceilalți membrii ai familiei

sale, sunt dovedite cu înscrisurile atașate în dosar, precum și cu declarația

autentificată a R.S.

Înscrisurile respective au confirmat

realitatea strămutării familiei din orașul Reghin, la Deda, Bistra și apoi în

Ungaria, de unde s-a reîntors abia în primăvara anului 1945.

Contrar afirmației făcute în

conținutul hotărârii nr. 1217/2001, dar și în recurs, probele administrate nu

sunt contradictorii și ele susțin apărările formulate de reclamant pe parcursul

judecării pricinii.

Având în vedere considerentele

expuse, prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată și

modificată prin Legea nr. 189/2000, precum și inexistența unor motive de

casare, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Muncii și Solidarității Sociale Mureș, continuat de Casa Județeană de

Pensii Mureș, împotriva sentinței civile nr. 214 din 20 septembrie 2001, a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2003.