ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2817/2003

Deliberând asupra recursului declarat de pârâții D.M., F.S., F.V. și F.N. împotriva deciziei civile nr. 18 / A pronunțată la 22 martie 2002 de către Curtea de Apel Pitești, secția civilă, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 14 februarie 2002 S.C. L. S.A. Drobeta Turnu Severin a chemat în judecată pe F.V., F.N., F.S. și D.M. solicitând dispunerea radierii mențiunilor prin care imobilul situat în municipiul Drobeta Turnu Severin fusese intabulat pe numele pârâților. Prin aceeași acțiune - care inițial a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin cu numărul de dosar 2003/2000 - s-a cerut ca imobilul menționat să fie intabulat pe numele reclamantei. Prin sentința nr. 1422 pronunțată la 7 martie 2000, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Mehedinți.

Ulterior, prin decizia nr. 1725 pronunțată în dosarul nr. 1144/2001, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a soluționat un conflict negativ de competență intervenit între Tribunalul Mehedinți și Tribunalul Vâlcea, stabilind că această din urma instanță este competentă să soluționeze cauza. Ca urmare dosarul a fost înregistrat cu numărul 3262/2002 pe rolul secției civile a Tribunalului Vâlcea, iar prin sentința civilă nr. 174 pronunțată la 8 octombrie 2001 instanța astfel învestită a admis acțiunea dispunând „radierea din Cartea funciară nr. 920/N din 18 ianuarie 2001 - Drobeta Turnu Severin a intabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâților asupra imobilului situat în Drobeta Turnu Severin - construcții și teren”.

Totodată pârâții au fost obligați să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată în valoare de 1.000.000 lei. Apelul făcut ulterior de pârâți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 18/A pronunțată de secția civilă a Curții de Apel Pitești în dosarul nr. 141/2002. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut - contrar celor afirmate de pârâți - că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului compus din construcție și teren în legătură cu care se aflau în curs de soluționare mai multe litigii. Au fost, de asemenea, înlăturate criticile pârâților-apelanți referitoare la lipsa de legitimitate a reclamantei în promovarea acțiunii și s-a subliniat că pe fond acțiunea era întemeiată în condițiile în care formele de intabulare inițiate de pârâți au fost efectuate în considerarea unei hotărâri judecătorești care între timp a fost schimbată ca urmare a exercitării căilor de atac.

La 28 aprilie 2002 pârâții D.M., F.S., F.V. și F.N. au declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunțate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secției civile a Curții Supreme de Justiție cu numărul de dosar 2814/2002. În motivarea recursului s-a susținut că reclamanta S.C. L. S.A. Drobeta Turnu Severin nu avea calitate procesuală activă și că „dreptul de a sta în instanță revenea Asociației P.” întrucât acesta din urmă „a cumpărat de la F.P.S. și F.P.P.V. Oltenia acțiunile S.C. L. S.A.”. Printr-o altă critică s-a susținut că hotărârile date în cauză au fost pronunțate fără ca instanțele să manifeste un rol activ în sensul de a verifica în prealabil dacă S.C. L. S.A. a avut în patrimoniu bunurile imobile în legătură cu care s-a născut litigiul dedus judecății.

În dezvoltarea acestei critici s-a relevat că instanțele au dat eficiență juridică unui act juridic - certificatului seria M nr. 103172 - pe care reclamanta l-a obținut prin fraudă, ignorând în același timp înscrisurile depuse de pârâți în dosar și din care rezultă indubitabil că S.C. L. S.A. nu a avut în patrimoniu bunurile respective. În aceeași ordine de idei recurenții-pârâți au evidențiat că ulterior judecării apelului declarat de ei în cauza de față au fost pronunțate și alte hotărâri care atestă că S.C. L. S.A. nu a făcut dovada existenței dreptului său de proprietate imobiliară în legătură cu care s-au purtat mai multe procese. Tot în susținerea recursului s-a afirmat că măsura de trecere în proprietatea statului dispusă în temeiul Legii nr. 18/1968 a avut ca obiect exclusiv cota indiviză de proprietate avută de pârâtul F.V.

asupra construcției, neafectând în nici un fel dreptul de proprietate asupra terenului, și cealaltă cotă indiviză asupra construcției, cotă care aparținea defunctei F.A., fiind apoi dobândită prin moștenire de succesorii acesteia, pârâții F.S., F.N. și D.M. În ceea ce o privește, intimata S.C. L. S.A. Drobeta Turnu Severin a solicitat respingerea recursului. Având a se pronunța asupra recursului astfel declarat Curtea reține că în motivarea scrisă dată acestuia reclamanții au menționat ca temei legal numai prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Pe de altă parte, prin natura lor, argumentele aduse în susținerea recursului corespund sub aspect formal prevederilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. invocate, de altfel, verbal de către recurenții prezenți cu ocazia dezbaterilor. Prin urmare ambele temeiuri legale menționate vor fi avute în vedere în analizarea recursului, dat fiind că respectiva deficiență de motivare este remediabilă din oficiu în raport cu prevederile art. 306 alin. ultim C. proc. civ. Odată făcută această precizare prealabilă de ordin procedural, Curtea reține că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. În acest sens este de observat că prin decizia civilă nr. 856 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara la 17 noiembrie 1999 a fost casată sentința civilă nr. 150 din 11 ianuarie 1999 a Judecătoriei Arad și că, deci, această din urmă hotărâre nu mai poate produce efecte.

Unul dintre efectele sentinței a constat însă tocmai în intabularea în favoarea pârâților a unor drepturi reale imobiliare, iar radierea respectivei intabulări reprezintă modalitatea procedurală de repunere a părților în situația anterioară. În altă ordine de idei, Curtea constată că afirmația recurenților-pârâți potrivit căreia certificatul seria M nr. 103172 care atestă dreptul de proprietate al reclamantei S.C. L. S.A. asupra imobilului aflat în litigiu ar fi fost obținut prin fraudă nu își găsește suport în materialul probatoriu administrat în cauză. Prin urmare nu pot fi primite criticile prin care recurenții tind să conteste calitatea de proprietară ori calitatea procesuală a reclamantei.

În plus legitimitatea demersului reclamantei a fost în mod riguros și detaliat argumentată de către instanța de apel în raport cu dispozițiile Legii nr. 7/1996. De altfel atât instanța de fond cât mai cu seamă cea de apel au analizat în mod detaliat toate apărările pârâților care au fost înlăturate pe baza materialului probatoriu administrat în cauză și printr-o corectă aplicare a dispozițiilor legale. În acest context simplul refuz al acceptării de către recurenți a argumentelor logico-juridice avute în vedere de către cele două instanțe nu poate constitui un temei legal pentru admiterea recursului.

De asemenea, împrejurarea că între reclamantă și pârâți s-au purtat și alte procese, dintre care unele au fost deja soluționate, este irelevantă în speță, dat fiind că în cauza de față instanțele au fost învestite exclusiv cu judecarea unei cereri prin care se urmarea înlăturarea efectelor de ordin tabular ale sentinței nr. 150/1999 a Judecătoriei Arad ca urmare a casării acelei hotărâri. Reținând, deci, că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 C. proc. civ. Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1)-(3) din același cod respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții D.M., F.S., F.V. și F.N. împotriva deciziei civile nr. 18 / A din 22 martie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 iunie 2003.