ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4299/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 martie 2003, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 688/2002 emisă de pârâtă, în ceea ce privește data acordării drepturilor ce i se cuvin, potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000. În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin hotărârea contestată, i s-au acordat drepturile prevăzute de actul normativ indicat, de la data de 1 septembrie 2002, deși era îndreptățită să le primească începând cu 1 aprilie 2001. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 83/F din 22 aprilie 2003, a respins ca tardiv formulată acțiunea, reținând că a fost introdusă peste termenul legal, față de comunicarea la 18 decembrie 2002, a actului administrativ atacat și de dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B.M. Recurenta a solicitat casarea hotărârii judecătorești, pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând susținerile din acțiune și precizând, în esență, că actul administrativ i-a fost comunicat la data de 6 februarie 2003, la 20 decembrie 2002 receptând doar o informație neoficială, fără a cunoaște conținutul actului. Recursul este nefondat. În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, termenul de formulare a contestației împotriva hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, este de 30 de zile de la comunicarea acestei hotărâri. Or, așa cum, în mod corect, a reținut prima instanță, din declarația olografă a recurentei-reclamante, reiese cu claritate că a primit hotărârea nr. 688 din 10 decembrie 2002, la data de 20 decembrie 2002, hotărâre pe care nu o contestă, solicitând punerea ei în aplicare.

În raport cu actele depuse și cu reglementările legale incidente, prima instanță a făcut corect aplicarea sancțiunii decăderii prevăzută de dispozițiile art. 103 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., pronunțând o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a din același Cod, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.M., împotriva sentinței civile nr. 83/F din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.