ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4299/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 3 martie 2003, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 688/2002 emisă de pârâtă, în

ceea ce privește data acordării drepturilor ce i se cuvin, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin hotărârea contestată, i s-au

acordat drepturile prevăzute de actul normativ indicat, de la data de 1

septembrie 2002, deși era îndreptățită să le primească începând cu 1 aprilie

2001.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 83/F din 22

aprilie 2003, a respins ca tardiv formulată acțiunea, reținând că a fost

introdusă peste termenul legal, față de comunicarea la 18 decembrie 2002, a

actului administrativ atacat și de dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr.

189/2000.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, reclamanta B.M.

Recurenta a solicitat

casarea hotărârii judecătorești, pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând

susținerile din acțiune și precizând, în esență, că actul administrativ i-a

fost comunicat la data de 6 februarie 2003, la 20 decembrie 2002 receptând doar

o informație neoficială, fără a cunoaște conținutul actului.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art.

7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, termenul de formulare a contestației

împotriva hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, este de 30 de

zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Or, așa cum, în mod corect, a

reținut prima instanță, din declarația olografă a recurentei-reclamante, reiese

cu claritate că a primit hotărârea nr. 688 din 10 decembrie 2002, la data de 20

decembrie 2002, hotărâre pe care nu o contestă, solicitând punerea ei în

aplicare.

În raport cu actele depuse și cu

reglementările legale incidente, prima instanță a făcut corect aplicarea

sancțiunii decăderii prevăzută de dispozițiile art. 103 alin. (1) teza 1 C.

proc. civ., pronunțând o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în

considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a din același Cod,

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta B.M., împotriva sentinței civile nr. 83/F din 22 aprilie 2003 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2003.